Aceste două luni sunt o perioadă unitară pentru că de-a lungul fiecărui an trecem cam prin aceleași sentimente și stări de spirit. Pe la sfârșitul lui ianuarie este suficient de mult timp până la primăvară. Te gândești: „Ce Dumnezeu, mai e jumătate de iarnă.” Însă de fiecare dată când vezi un soare mai blânduț, un cer de altă culoare decât alb, parcă n-ar mai fi așa mult din perioada asta. E un dubiu care se prelungește de-a lungul lui februarie. Ca și cum ar crăpa la sfârșitul lui ianuarie, dar s-ar sparge de abia o lună mai târziu. Åži pentru că din cauza frigului stăm mai mult în casă, printre altele, este timpul pentru făcut planuri realizabile sau nu. Pe deoparte asta îți dă un sentiment plăcut: „O să merg în vacanță în Uganda, și o să îmi încep cariera de pinguinolog, și o să… etc.”.
Chiar vrei să faci toate lucrurile pe care ți le propui și totuși încă nu vine momentul potrivit. „Păi biletele spre Uganda sunt la reducere de abia la vară, și până să încep să studiez pinguinologia, trebuie să dau teza la alte materii cu siguranță mai plictisitoare decât pinguinologia.”
Cert este că în Ianuarie-Februarie nu ai cum să faci nimic din ceea ce îți propui. Åži astfel simți un dor dulce-amar după vară. Vara ai timp să faci tot ce vrei tu și ai vrea să vină mai repede. În același timp, te simți foarte entuziasmat pentru planurile pe care ți le-ai făcut și numai când te gândești la ele te simți mai bine. Dar apoi intervine nerăbdarea și tot așa… E un cerc vicios.
Un alt factor interesant este astenia de primăvară. Nu-mi amintesc să fi avut astenie de primăvară primăvara, ci mai înainte. După un timp ne săturăm de starea ianuarie-februarie și se instalează un fel de lâncezeală în care hainele groase și bocancii devin plicticoși, ca și băuturile calde. Așa cum în august-târziu încercăm să ne amintim cum era când trebuia să avem papuci mereu prin casă, în ianuarie-februarie ne aducem aminte cum vara ieșeam din casă îmbracați doar cu ce avem acum pe sub haine.
Nu știu exact de ce, dar vremea ne influențează suficient de mult. Într-atât de mult încât să ne modifice starea de spirit, pentru că odată trecută iarna, totul revine relativ la normal. Doar că avem în plus planurile făcute, care sunt mai aproape de realizare cu cât se face mai cald. Åži așa se iese din „depresie”.
Colegiul Național Unirea
