Un studiu recent arată că oamenii care întârzie în mod regulat prezintă anumite tipare, printre care amânarea sarcinilor, probleme în ceea ce privește controlul de sine și simptome ale deficitului de atenție, aceste nereguli putând fi, însă, combătute prin schimbarea unor aspecte din stilul de viață.
În urma experimentului pe care consultantul în management Diana DeLonzor l-a făcut pe 225 de oameni la Universitatea de Stat din San Francisco, a descoperit că 17 la sută dintre ei întârziau în mod obișnuit. Aceștia prezentau afecțiuni de anumite tipare: aveau tendința de a amâna în mod repetat lucrurile pe care le aveau de făcut, au demonstrat dereglări în menținerea controlului (mâncau și beau prea mult, mergeau la jocuri de noroc și făceau cumpărături în mod impulsiv) și au arătat simptome ale deficitului de atenție, precum agitația și probleme de concentrare.
Ce fel de „întârziat” ești?
DeLonzor clasifică persoanele care întârzie în mai multe categorii:
„Deadlinerul”: Se bucură de presiunea ultimului minut (n.r. „deadline” = termen limită). Atinge reușita la urgență și deseori pretinde că lucrează cel mai bine sub presiune. Câteodată este greu pentru „deadlineri” să se motiveze dacă nu intervine o criză (chiar dacă aceasta înseamnă să fie ei cei care o creează). Graba servește drept o modalitate de a scăpa de plictiseală.
Producătorul: Trebuie să realizeze cât mai multe într-un timp cât mai scurt. Se simte mai bine în privința propriei persoane când bifează sarcinile aflate pe o listă uriașă. Producătorii tind să abordeze „gândirea magică”, subestimând în mod constant timpul necesar sarcinii. Urăsc să piardă timp, așa că se programează astfel încât să folosească în mod constructiv fiecare minut al zilei.
Profesorul neatent: Este ușor de distras. Această caracteristică este considerată ca având o bază genetică și poate avea ca rezultate afecțiuni grave ale deficitului de atenție. „Profesorii neatenți” pierd adesea măsura timpului, așează greșit cheile de la mașină și uită de întâlniri.
Raționalizatorul: Nu recunoaște niciodată cu adevărat că întârzie (multe persoane sunt cel puțin parțial „raționalizatori”. „Cel care se răsfață”: Îi lipsește, în general, controlul de sine. „Cel care se sustrage”: Încearcă să controleze trăirile de anxietate și nivelul scăzut de stimă de sine prin a ajunge cu întârziere.
Rebelul: Sosește târziu pentru a-și demonstra puterea. În această categorie intră, de obicei, bărbații.
Cum să combați obiceiul de a întârzia
Pauline Wallin, doctorand și psiholog la Camp Hill, Pennsylvania, spune că este important să stabilești termene non-negociabile, „ca o promisiune pentru sine”. Poți începe cu ceva ușor de respectat, cum ar fi să promiți că nu mai apeși pe butonul „snooze” când auzi alarma a doua zi – nici măcar o dată.
Învață din nou să îți cuantifici timpul. Pentru fiecare zi, în două săptămâni, notează fiecare lucru pe care îl ai de făcut și cât timp consideri că necesită. Cronometrează-te în timp ce parcurgi lista (dușul și îmbrăcatul, micul dejun, condusul până la muncă, spălatul vaselor) și scrie timpul exact pe care l-a ocupat fiecare acțiune. Multe persoane au anumite intervale de timp stabilite în minte care pur și simplu nu sunt realiste.
Nu plănui niciodată să ajungi exact la timp. Oamenii care întârzie au de gând să ajungă la fix, evitând astfel să lase timp pentru neprevăzut. De exemplu, dacă trebuie să fii la muncă la 9, presupui că durează exact 12 minute ca să ajungi la serviciu, așa că pleci la 8:48. Dacă pierzi un singur semafor sau dacă trebuie să te întorci din drum ca să iei umbrela, devine imposibil să mai ajungi la timp. Nu lăsa totul la voia întâmplării.
Obișnuiește-te să aștepți. Dacă simplul gând de a ajunge oriunde înainte de ora stabilită te neliniștește, plănuiește să faci ceva în timpul respectiv.
