Candidat al Uniunii Social Liberale în Colegiul 5 pentru Camera Deputaților, Laurențiu Å¢igăeru Roșca spune că a intrat în politică din cauza nemulțumirii față de PDL și Băsescu. Consideră că USL este o formulă de succes și spune că, în urma discuțiilor cu cetățenii, a identificat cele mai importante probleme ale vrâncenilor. Åži-a propus să-i ajute pe primari în atragerea de finanțări europene și ne-a dezvăluit una dintre pasiunile pentru care regretă că nu mai are timp: filatelia.
Reporter: De ce plecați din zona de afaceri în zona politică?
Laurențiu Å¢igăeru Roșca: Acum un an și jumătate am intrat în politică pentru că am considerat că este momentul potrivit, că trebuie schimbat ceva și trebuie o nouă atitudine. Mă săturasem să stau să mă uit la televizor și să văd lucruri care se întâmplau într-un anumit fel și nu erau conforme cu ceea ce îmi doream și ne doream cu toții. Vorbesc despre nemulțumirea vizavi de PDL și de Băsescu. Asta a fost ceea ce m-a mânat în luptă. Am intrat în politică, am parcurs etapele și sunt în situația în care candidez pe listele USL pentru Colegiul 5 Mărășești.
Rep.: Ați avut atunci discuții cu alți oameni de afaceri, cu oameni din politică?
L.Å¢.R.: Nu, doar cu familia. Oamenii de afaceri nu vor să intre în politică. Ei spun că nu au ce căuta aici. Motivația mea foarte puternică a fost că m-am dus către PNL, acolo mă regăsesc eu ca profil. Vin din mediul de afaceri și, în general, cei de aici au o orientare de tip liberal. Acesta este motivul pentru care am ales zona liberală. Ulterior, s-a stabilit că patru deputați vor fi din partea PSD și doi din partea PNL.
Rep.: Când ați intrat în PNL, nu exista USL. Cum vedeți uniunea cu social-democrații?
L.Å¢.R.: Sunt un liberal care înțeleg alianțele, rostul lor. USL este o alianță de conjunctură cu un scop. Doi oameni, președinții partidelor, au ajuns la concluzia că trebuie răsturnată o situație. Am respectat-o ca și alianță. E clar că doctrinele sunt diferite și la un moment dat fiecare partid se va duce acolo unde îi este locul. Există bineînțeles, în ambele partide, și nuclee dure care nu sunt dispuse să înțeleagă și să accepte acest lucru. Åži în electoratul fiecărui partid există un nucleu dur care nu este de acord cu această alianță. Însă istoria ne arată că această alianță a fost o soluție de succes și va fi în continuare. Au fost trei obiective. Au fost alegerile locale, care au fost un succes, urmează alegerile parlamentare și ar trebui să se termine cu alegerile prezidențiale.
Rep.: Ce argumente folosiți când vă întâlniți cu electoratul „dur” pentru a explica această alianță?
L.Å¢.R.: Cel mai puternic argument sunt rezultatele obținute până în acest moment. Rezultatele sunt de necontestat. S-a ajuns la putere, în dreptul PNL există niște rezultate, oameni în funcții, avem rezultate fără precedent la alegeri. PNL nu a mai avut niciodată în istoria lui atâția primari și președinți de Consilii Județene cât are acum.
Rep.: Ați rămas fără contracandidat. Cum vedeți această situație?
L.Å¢.R.: Am același sentiment pe care îl aveam în facultate, când parcursesem de două ori materia, știam că profesorul nu îmi va da 10, și îmi puneam problema în funcție de cum va fi vremea, cât voi lua. Era doar problema notei, cât de mare va fi. Cam așa este și situația de astăzi. Foarte multă lume îmi spune de ce am ținut acest ritm, pentru că a fost susținut. Sunt două motive politice. Unul ar fi că lucrez într-o echipă cu un senator și de munca mea depinde și rezultatul senatorului pentru că, dacă deputatul are 11 localități și are posibilitatea să le atingă de cel puțin două ori pe fiecare, senatorul de pe zona mea are 44 de localități, din care 5 sunt orașe. Fizic, nu poate în 30 de zile să ajungă în toate. E absolut imposibil, chiar să stai numai 2-3 ore într-un singur loc. Este și un Colegiu cu toate orașele, celălalt Colegiu de senator nu are decât Focșaniul. Colegiul din nord are toate orașele, inclusiv o bucată din Focșani, iar munca de teren este clar că trebuie să o facă deputatul și beneficiază ambii candidați.
Ä‚sta ar fi unul din lucrurile importante. Al doilea argument ar fi că trebuie obținut un scor cât mai mare. Ar putea să se întâmple o situație nefericită pentru scorul total pe care îl putem obține pe județ. Este foarte important să ducem scorul USL cât mai sus în totalitatea lui, încât să blocăm posibilitatea intrării altor deputați în plus, acei deputați care apar dacă alt partid ia peste 16,6%. Cu cât mergem mai sus cu atât îi blocăm pe ceilalți. Ajungem la o situație de tipul acesta: dacă mai intră încă doi deputați pe lîngă cei șase care sunt de la USL, este mai rău decât dacă făceam cinci plus unu. Ajungi să scoți un rezultat mai bun și să duci în Parlament mai mulți din ceilalți și să strici media. Este un paradox, care se poate întâmpla la Vrancea. Acum, în cazul ARD este destul de dificil să ajungă la 16,6%, dar e posibil ca PP-DD să ia 16,6% și să mai bage un deputat și va fi cel mai bine plasat candidat și e posibil să fie Neagu Murgu, cel care este cu mine în Colegiu pentru că nemaifiind PDL, s-ar putea ca votul anti USL să se ducă la PPDD și să dea voturile acolo.
Rep.: Ați mers chiar și de două ori în localități, le-ați explicat oamenilor, în cuvinte mai simple, această situație ?
L.Å¢.R.: E destul de complicat, cred că sunt doar câteva sute de oameni care cunosc și înțeleg acest mecanism. Foarte multă lume m-a întrebat ce mai caută poza lui Alin. Le-am spus că el încă mai este pe buletinul de vot. Buletinele de vot sunt tipărite. Unii, dacă nu l-ar vedea pe afiș, ar spune: nu e pe buletin, nu mă mai duc la vot. Văzându-i afișul spun: uite, candidează în continuare, îl găsim pe buletin. De fapt, aceste afișe reprezintă un mesaj al pedeliștilor. Ei trag pentru acele voturi, care s-ar putea duce în cei 16,6%. În teren, mesajul trebuie să fie foarte simplu, ușor de înțeles. Oamenii au așteptări simple, așteaptă explicații simple.
Rep.: Care sunt aceste așteptări simple?
L.Å¢.R.: În ordinea în care le-am identificat eu sunt următoarele: când pleacă Băsescu? Prima dată am spus că peste doi ani și replica a venit imediat: Aoleu, încă doi ani? Nu se poate, schimbați-l mai repede. De atunci nu am mai spus niciodată peste doi ani. Am spus cât de repede se poate. Prin Băsescu se identifică toate relele. Totul li se trage de acolo. Ceea ce nu este nici prea departe de adevăr. A doua problemă este că tineretul este tot plecat și îl vor înapoi. Satele sunt îmbătrânite, iar apogeul pe care l-am văzut eu este satul Maluri din comuna Vulturu. Acolo nu am văzut niciun tânăr, numai oameni în vârstă. Vor soluții pentru locuri de muncă. A treia problemă este cea a ajutoarelor și a unei legi care spune că dacă ai mai mult de patru milioane de lei sau dacă ai o bucată de pământ, nu beneficiezi de niciun ajutor. Nu neapărat ajutorul este problema, cât nedreptatea. Sunt cu 399 lei care beneficiază și cu 400 și un leu care nu beneficiază. Dacă mai au și o bucată de pământ, care de multe ori este curte, dacă au mai mult de două mii de metri nu beneficiază de niciun ajutor. Acestea sunt problemele oamenilor. După ce mergi în localități încep să apară probleme specifice. La Mărășești este problema spitalului și a locurilor de muncă, la Pufești anumite zone neasfaltate, la Movilița trebuie făcut drumul spre Diocheți, la Garoafa canalizări și asfaltări, la Petrești trebuie canalizare, locuitorii considerând că fac parte din Focșani, și cam arată a zonă metropolitană, la Suraia, la fel, este problema canalizării. În Biliești este problema asfaltării în interiorul comunei, la Răstoaca, tot canalizare, la Vulturu în primul rând este nevoie de asfaltare. Acolo sunt două zone, Hângulești-Maluri și Vadu Roșca.
Rep.: Aveți și primari PDL în Colegiul dumnea¬ voastră. V-au pus piedici sau vă sprijină ?
L.Å¢.R.: Nici una nici alta. La Å¢ifești nu am avut nici cea mai mică problemă în a face campanie, ba chiar lumea este destul de în regulă. La Å¢ifești, primarul este apreciat de cei de acolo, nu PDL-ul. Chiar am nimerit după ce se întâmplase reținerea lui Trășculescu și cred că dacă erau alegeri atunci aș fi câștigat cu 80%. Erau foarte supărați și spuneau că i-a făcut de râs. La Biliești, primarul are un Consiliu Local care îi este ostil. Nu am avut nicio problemă. Sigur, se mai rup afișe, dar asta e.
Rep.: V-am întrebat pentru că, în cazul domnului Nini Săpunaru, mulți primari PDL au fost alături de el pe scenă, atunci când a avut loc lansarea candidaturii…
Ați menționat foarte multe probleme de infrastructură în localități și, în general, candidații fac referire la aceste lucruri. Care este aportul unui parlamentar, pentru că aceste probleme țin de Primărie, până la urmă, de Consiliul Local. Cu ce ajută un parlamentar?
L.Å¢.R.: Å¢in de Primărie, de Consiliul Local, într-adevăr, acolo trebuie făcute proiecte. Însă eu cred că primarii au nevoie de o foarte bună informare. În calitate de președinte la Administrația Fondului pentru Mediu, am văzut cât de puține proiecte sunt în Vrancea, comparativ cu alte județe. Mi-am dat seama cât de importantă este informarea primarilor, trebuie să știe, să aibă cunoștință că s-au deschis sesiuni de proiecte. De exemplu, sesiunea de proiecte pe canalizări sau parcuri are o anumită perioadă, începe în martie și se termină în iunie. În acest interval de trei luni se acceptă dosare. Se acceptă oricât de multe dosare și, după aceea, în funcție de banii din bugetul instituției se fac aceste lucrări. Se iau în ordinea punctajelor.
Am văzut că nu s-au depus dosare și când i-am întrebat pe primari de ce nu au făcut acest lucru au spus că nici nu au știut, pentru că informarea se face prin site-uri. Este destul de greu pentru un primar să se uite pe site-uri la toate instituțiile și să vadă că se depun proiecte. Aici va fi ajutorul meu, va fi o formulă să îi informăm pe primari în timp util despre toate oportunitățile care există. Prin prezența mea la București, am posibilitatea de a mă informa despre acest tip de oportunități, să îi iau pe toți și să le spun că, de exemplu, la Mediu este o anumită oportunitate, ce facem pentru a obține banii. E o chestie de muncă în echipă. Am văzut care sunt problemele la primării, unii nu au bani de benzină să se ducă o dată până la București, iar la telefon nu are timp nimeni să le explice ce documente să aducă. Am văzut multe dosare respinse pentru că lipsea o singură hârtie.
Rep.: Primăriile ar trebui să aibă angajați care să se ocupe cu așa ceva…
L.Å¢.R.: Unii au, alții nu au. Unii sunt noi, au venit și au văzut, fac evaluări să vadă ce este bun și ce nu. Unii funcționari erau ornamentali prin primării. Se vede într-adevăr că primarii care sunt vechi au proiecte în derulare și le urmăresc. Dar sunt și primari noi. La Mărășești, de exemplu. Primarul actual a fost viceprimar însă nu sunt aceleași atribuțiuni, iar hotărîrea de a depune un proiect la un minister pentru finanțare aparține strict primarului. La Mărășești a fost un primar liberal, dar fiecare edil are viziunea lui de condu¬ cere. La Vulturu, primarul este nou, deci trebuie să ia lucrurile de la început și are nevoie de mult sprijin. La Vânători, primarul este nou. Este o diferență foarte mare de viziune, de vârstă, între ei. Alte viziuni, altă gândire. Lucrurile trebuie să se miște altfel de acum înainte.
Rep.: Clasa politică are în rândul populației o cotă de încredere foarte scăzută. Mulți parlamentari se duc acolo și nu se mai știe de ei, decât atunci când vin din nou să ceară votul. Ce veți face dumneavoastră în Parlament, aveți proiecte deja stabilite sau vreți să ajungeți în Parlament și după aceea le veți stabili?
L.Å¢.R.: Atribuțiunile parlamentarilor sunt clare, dacă ar fi să facem o legătură între atribuții și nevoile locale s-ar putea să nu o găsim. Interpretările sunt foarte complexe, trafic de influență, încât nici nu știi cum să deschizi discuția. Pleci cu un bagaj de probleme locale și, când ajungi la București, în funcție de politica acelui Parlament, decizi. Majoritatea va da un guvern de o anumită culoare și cu o anumită viziune economică și trebuie să iei problemele de aici și să vezi în acea viziune care sunt soluțiile. Toată lumea spune acum că are proiecte. Da, dar dacă viziunea Guvernului și Parlamentului nu este în concordanță cu proiectele tale, nu vei putea să le aplici. Mie mi se pare o poveste, să spui că acum ai 70 de proiecte. Am identificat niște probleme și la acele probleme trebuie să găsim soluții. Dacă sunt probleme comune, poate ar trebui un program național pe zona de canalizări. Vorbim de Fondul de Mediu, care nu se referă neapărat la canalizare, ci ca aceasta să fie ecologică. Canalizarea este o chestiune de dezvoltare, poate ține de Ministerul Dezvoltării, și poate ar trebui un program națio¬ nal la acest minister, nu neapărat la Fondul pentru Mediu. La Mediu, noi ar trebui să ne asigurăm că acea canalizare se duce într-o stație de epurare conformă cu normele de mediu. Pot să enumăr niște proiecte, dar trebuie și rezolvate.
Rep.: Am întrebat pentru că fiecare candidat vine dintr-o anumită zonă. De exemplu, domnul Tîlvăr a fost profesor și a avut o inițiativă legislativă cu 100 de euro pentru materiale didactice. Domnul Roman vine din zona de afaceri și propune un proiect prin care să fie dobânzi mai mici pentru micii întreprinzători, eventual subvenții de la stat la acordarea de credite. Domnul Săpunaru insistă pe zona de viticultură, cu sprijin pentru cei care se asociază și vor să realizeze un combinat vitivinicol. Bănuiesc că aveți un plan pentru când veți ajunge în Parlament…
L.Å¢.R.: Bineînțeles că există un plan. Ar fi zona de spitale, este vorba de redeschiderea lor, acolo unde se poate. Nici cum erau înainte nu era bine, pentru că erau găuri negre și trebuie să le facem să funcționeze din punct de vedere economic. De spital este nevoie, cel puțin în Mărășești. Însă aici este o problemă pentru că spitalul din Mărășești a fost transformat cu fonduri europene, nu se mai poate face nimic, decât regândit, cu mai multe secții. Spitalele, drumurile, canalizările sunt cele trei mari probleme. Åži o posibilitate de a face locuri de muncă prin programe speciale ca să îi aducem înapoi pe tineri. Sunt patru direcții mari și late. Åži celelalte, ale celorlalți candidați, sunt de mare bun simț, au fost identificate în urma unor discuții punctuale. Nevoile sunt atât de multe, încât tot ce spui este binevenit, dar eu sunt un om practic.
Rep.: În opt ani de zile s-au creat foarte multe probleme. În primii patru ani a fost un guvern li¬ beral, dar tot cu Traian Băsescu la Președinție. Au fost afectați mai ales oamenii simpli, cărora li s-au tăiat salariile, ajutoarele sociale…
L.Å¢.R.: Eu am tras o concluzie, vizavi de o guvernare despre care s-a spus că ar fi fost una dintre cele mai bune, nu neapărat cea mai bună, guvernarea Tăriceanu. Se spune că a fost boom economic, era o perioadă în care lumea era li¬ niștită, toată lumea avea un pic de prosperitate. Åži lucrurile s-au întâmplat așa pentru că cel care a fost prim ministru avea un background de tip economic, venea dintr-o zonă de business unde lucrurile sunt clare, se pleacă de la A și se ajunge la Z. Unde au apărut tehnocrați, lucrurile au mers altfel. Nu vreau să comentez foarte mult, poate doar ultima perioadă, când cică nu eram în criză, dar de fapt nu mai știam de noi, iar ieșeam din criză și nici nu apucasem să intrăm, cu un Boc care nu spunea nimic. Un lucru este clar, viziunea Guvernului este foarte importantă.
În opinia mea, formula USL pentru perioada următoare este cea mai bună. Nu am decât un singur exemplu. Dacă vin social democrații și spun că trebuie impozitarea pe paliere, atunci vin libe¬ ralii și spun, da, dar nu mai mult de 16%. Atunci impozităm în trepte, dar în jos, nu mai sus de 16%. Iată cum s-a reușit să se împace amândouă. Sunt sigur că dacă ar fi fost numai unii sau numai alții, gândirea era linie. Liberalii spuneau 16% și nici nu se mai gândeau la ea, veneau social democrații și spuneau să o facem pe paliere. Sunt sigur că gândirea inițială era pe paliere în sus și nu pe paliere în jos, dar s-a ajuns la această concluzie. Dacă te duci în zona de protecție socială fără să stimulezi economia, nu ai resurse. Să te duci numai să stimulezi economia fără să faci protecție socială, nu funcționează pentru că tot ce se produce nu se consumă. Cred că formula asta este acea formulă de uniune națională. Acum este și stânga este și dreapta, cei mai puternici poli sunt împreună. Sunt și ceilalți, dar probabil că se vor topi toți în zona asta, stânga, dreapta, se vor face doi poli ca să putem închide poveștile astea. Însă acum cred că s-a creat un echilibru.
Rep.: În aceste condiții, Uniunea ar putea depăși inclusiv momentul alegerilor prezidențiale, ar putea merge mai departe…
L.Å¢.R.: Bineînțeles. Eu spun că nu va fi liniște până nu terminăm și cu alegerile prezidențiale. Va fi mai multă liniște pentru că nu îl mai ascultă nimeni pe ăsta. El va zice cățeluș, purceluș, maimuțică, ăștia îl iau la mișto, deci nu mai ai nicio seriozitate. Eu nu am nicio garanție când mă uit la televizor și văd hăhăiala asta, că oamenii ăștia și fac treabă. Unul spune maimuțică, ceilalți spun porc sau nu știu ce. Ce fel de încredere să dai oamenilor care așteaptă cu înfrigurare o soluție de la tine și tu spui maimuțică. Este neserioasă și va continua această treabă atât timp cât va rămâne acolo persoana respectivă. Nu mai are niciun fel de sprijin, dar nu va pleca până la alegeri.
Rep.: Sunteți la începutul carierei în politică. Unde vă vedeți peste 10, 20 de ani?
L.Å¢.R.: Îmi este greu să spun. Dacă după un an și jumătate sunt candidat la funcția de deputat și s-ar putea să fie o chestie ok, mai am și o funcție de ministru secretar de stat la Mediu, dar va trebui să aleg și voi alege să fiu deputat…. Mi-e foarte greu să văd acum, oricum, deocamdată voi fi deputat și după aceea o să vedem ce se mai întâmplă. Poli¬ tica este o chestiune dinamică și sunt etape care apar, sunt momente în care iei decizii. Dacă apare o oportunitate sau este ceva important ca proiect politic, un deputat poate să își dea și demisia, dar cu un deranj foarte mare, cu alegeri în Colegiul respectiv. Cineva m-a întrebat ce fac acum, aleg deputat sau rămân pe funcția de la Mediu? Am spus că nu pot să rămân pe funcția de la Mediu, altfel trebuie să faci alegeri după o lună de zile și râde o țară întreagă. Nu este de ales aici, este o chestie de seriozitate.
Rep.: Aveți site, pagină pe Facebook. Cum vedeți această campanie pe internet?
L.Å¢.R.: În primul rând, după ce se termină campania, le voi cere scuze prietenilor mei pentru că le-am umplut wall-ul cu acțiunile din campanie. Eu am tratat lucrurile cu foarte mare seriozitate. Am văzut contracandidați de-ai mei care au deschis pagină pe Facebook după mine și care au mai multe like-uri pe pagină decât am eu. Am fost și eu întrebat dacă vreau like-uri, pentru că în zona virtuală poți să cumperi like-uri, am spus că nu mă interesează acest lucru, este o păcăleală. Ai like-uri ca să ce? Oricum, cei care sunt în zona de internet au o oarecare educație, au atâta inteligență ca să își dea seama dacă un lucru este sau nu în regulă și am păstrat lucrurile absolut în firescul lor. Pe pagina de politician, de când am deschis-o și până acum, am vreo 700 de like-uri, dar sunt naturale, cu oameni care pur și simplu au hotărât acest lucru.
Mi-am promovat pagina pe 40 de kilometri în jurul Mărășeștiului, pe ce înseamnă Colegiul meu, astfel încât să văd toate like-urile care vin. Sigur că vin și de la tineri sub 18 ani și care nu pot fi considerați votanții mei pentru momentul ăsta. Însă am like-uri de la oameni care sunt din Mărășești, din tot felul de localități de aici sau plecați afară, dar care provin din această zonă și ăsta este pentru mine un lucru foarte important. În aritmetica votului, probabil că 50% înseamnă vreo 11 mii de voturi. Deci din 11 mii de voturi, 700-800 de like-uri corecte, normale, naturale înseamnă că 10% din cei care te votează te-au votat deja. Åži când ai dat like ești și informat permanent despre ceea ce face candidatul. Deci oamenilor chiar le pasă că este o anumită activitate, acceptă să o vizualizeze. Nu este o activitate extraordinară pe acea zonă, dar sunt oameni care se informează de acolo.
Rep.: Åži care la rândul lor pot influența pe alții…
L.Å¢.R.: Categoric, e clar că oamenii ăștia sunt peste o anumită medie, sunt oameni care sunt formatori de opinie, de obicei.
Rep.: Unii dintre candidați spun că viața politică le-a afectat viața de familie. Ce credeți că se va întâmpla după ce veți deveni deputat ?
L.Å¢.R.: Viața politică, da, consumă timp și acest timp trebuie să îl iei din dreptul unor activități. Sunt cărți întregi despre managementul timpului. Depinde de unde vrei să îl iei, dacă îl iei din dreptul familiei sau depinde cum îl aveai împărțit înainte. Dacă aveai tot timpul în dreptul familiei și încă o bucată în dreptul afacerii, de undeva trebuie să iei. Ori de la afacere ori de la familie. Eu de exemplu, am ales să îmi externalizez managementul la toate firmele mele și am preferat să păstrez timpul în zona familiei și să plătesc oameni pregătiți pentru managementul firmelor. Alții își păstrează sau încearcă să facă și managementul firmelor și evident că trebuie să facă și politică și trebuie să ia din altă parte. Nu mai ai de unde să iei. Timpul este același, ori iei din timpul somnului, ori din timpul familiei. De undeva trebuie să iei. Cert este că acest timp consumat trebuie să fie de undeva. Renunți la hobby-uri… Acum m-a sunat tata să-mi spună că de două săptămâni n-am mai trecut pe la el și este în Focșani. Pentru că am luat din dreptul lui. Depinde de fiecare de unde își ia și cât avea, pentru că eu am o situație mai simplă, în familie la mine nu suntem decât doi. Când mai sunt copii, alte obligații, părinți cu probleme, timpul este altfel, o sală de sport, fitness, este clar că unele dispar. Depinde cum le gestionezi.
Rep.: Spuneați de hobby-uri. Ale dumneavoastră care sunt?
L.Å¢.R.: În acest moment nu prea mai am hobby-uri, dar aveam. Lucrul care îmi place cel mai mult este schiul, apoi pescuitul, dar n-am mai avut timp, și foarte demult a fost filatelia. Foarte demult.
Rep.: Mai aveți albume?
L.Å¢.R.: Le am, nu e un hobby ca pescuitul, pe care să spui că îl faci și după aceea să nu îl mai faci. Te mai uiți la albume, mai adaugi.
Rep.: Aveți vreun timbru de mare valoare?
L.Å¢.R.: Am câteva, dar nu foarte valoroase. Am în general de pe vremea când îmi făceam această plăcere cu perseverență, de pe vremea lui Ceaușescu. Atunci erau niște timbre mai valoroase. După Revoluție, nu am mai avut timp să mă ocup de așa ceva. Nici nu mai știu care e valoarea lor, între timp, dar nu îmi fac vreo iluzie că o să pot să trăiesc din filatelie. Oricum, era foarte frumos și o mare relaxare.
