Entorsele sunt definite ca ansamblul leziunilor părților moi periarticulare, fără ca intensitatea agentului traumatic să modifice raportul normal al suprafeței articulare. Ligamentele pot fi afectate de la simpla alungire până la rupere parțială sau totală.
Alteori, ligamentele se smulg împreună cu inserția lor osoasă. Capsula articulară, ligamentele, tendoanele sau corpurile musculare care sunt în vecinătatea articulației pot fi și ele afectate. Cele mai frecvente entorse se întâlnesc la gleznă și genunchi. Netratate pot să dea tulburări de statică și dinamică grave.
Entorsele genunchiului, care constituie un capitol aparte prin gravitatea lor, pot lăsa uneori infirmități poate mai grave decât fracturile.
Entorsele la genunchi sunt caracterizate clinic prin semne care le deosebesc cu greu de fracturi:
– durerea este difuză în regiunea articulației, vie ca intensitate, atenuindu-se în primele ore după traumatism, pentru ca apoi să reapară;
– tumefierea periarticulară este moale, elastică, însoțită de eritem. După 1-2 ore apar echimoze limitate ca întindere. Examenul radiologic clarifică cazurile mai dificile.
