Focșăneanul Alexandru Lăudatu și craioveanul Robert Popescu au fost desemnați cei mai buni jucători ai unui turneu de copii sponsorizat de McDonald’s (9 – 11 aprilie). Cei doi copii ne vor reprezenta țara în finala din Ucraina, de pe 1 iulie. „Îți vine să crezi că stadionul pe care se va juca finala Cam-pionatului European este mai mare decât Național Arena? Crede-mă pe cuvânt, am căutat pe Internet! Ä‚la are 70.000 de locuri, așadar cu 15.000 mai multe decât ăsta. Nici nu-mi pot imagina cum va fi atunci”.
Aceasta a fost discuția pe care am surprins-o între cei doi „finaliști” români de la turneul final. Urmăriți atent de tați, alături de care vor merge în Ucraina, Alexandru Lăudatu și Robert Popescu încercau să se fe-rească de atenția fotografilor și a camerelor de filmat: „Nu am fost niciodată atât de emoționat. De la trei dimineața nu am mai reușit să dorm”, a mărturisit Robert în momentul în care i-am abordat pe cei doi puști.
Cristiano Ronaldo, favorit
Cum atât Alexandru, cât și Robert vor avea ocazia unică de a intra pe teren alături de cele mai bune două echipe naționale de la turneul final, nu este greu de ghicit prima întrebare pe care le-am adresat-o celor doi: „Cu ce jucători ați vrea să intrați pe teren?”.
Ambii zâmbesc și ne este oferită certitudinea că nu se află la primul răspuns de acest fel: „Eu îl vreau pe Cristiano Ronaldo!”, ne spune Robert rapid. Alexandru, pe de altă parte, se oprește puțin pentru a reflecta, privind în gol Național Arena, stadion care i se pare a fi de departe unul dintre cele frumoase locuri în care a fost: „N-aș vrea să spun tot Cristiano Ronaldo, deși este primul nume la care mă gândesc. Am să răspund cu „Pique”. De fapt, oricine din echipa Spaniei”.
Vor la Națională
Nu este greu să lași la o parte nebunia din fotbalul intern atunci când stai în preajma puștilor de 10 ani. „10 ani și 5 luni”, corectează Alexandru. Este acea inocență pe care cumva, cândva, ne-o pierdem pe măsură ce înaintăm în vârstă.
Amândoi vor să ajungă fotbaliști cunoscuți și muncesc în acest sens, având modele românești diferite: Torje, pentru Robert, și Nicoliță, pentru Alexandru. Vor ca peste câțiva ani să ducă România la un turneu final și să ofere și altor tineri, ca ei, șansa de a intra pe teren alături de aceștia. „Nu ne așteptam să fim aleși, ne-am bucurat enorm. Atât noi, cât și părinții noștri. Nu toți prietenii s-au bucurat pentru noi, sunt mulți care ne invidiază, dar până la urmă, nu contează”, ne-a spus Alexandru asemenea unui om mare.
