Neculai, de 68 de ani, și Niculina Berbec, de 60 de ani, formează un cuplu cunoscut de lăutari din Bordești. Din păcate, nu au moștenitori care să le ducă mai departe tradiția. Neculai este pasionat de vioară, dar și un bun cântăreț. Niculina cântă la acordeon și voce.
Tineri amândoi și dornici de afirmare, Neculai și Niculina cântau la toate evenimentele la care erau invitați. El avea 18 ani, iar ea doar 14 ani. „Eram la o nuntă unde fiecare cânta la instrumentul lui, eu la vioara, ea la acordeon. Ne-am văzut, ne-am plăcut și de atunci am rămas alături. La mine e o moștenire din familie. Tatăl meu a fost muzicant, a cântat la cobză și la contrabas și cu gura. Eu cânt după ureche și mai puțin după note muzicale. Părinții mei abia au avut bani să-mi cumprere o vioară, iar ca să mă instruiesc în ale cântatului, mama a dat în arendă un hectar de pământ pentru doi ani”, spune Neculai.
Niculina nu a avut în familie pe cineva care să fi cântat. Dar a fost pasionată de muzică. „Sunt singura din familie care s-a ocupat de această meserie. A fost o pasiune pe care am transformat-o în meserie”, a spus Niculina.
Neculai a cântat la „Doina Vrancei”, apoi a muncit la matrițe. Nu a pus nici acolo arcușul în cui. „Pe vremea lui Ceaușescu era mult mai bine ca acum. Era mult mai mult respect, mult tineret care avea bun simț. Pe atunci erau cerințele foarte mari de lăutari. Vă spun drept că îți era frică să faci nunți, că nu aveai lăutari. Acum cântăm, dar cerințele sunt scăzute. Pe noi ne cunoaște lumea și reclama ne-o facem de la unul la altul. Eu am fost tot timpul șef de nunți și totul ieșea de nota 20. Înainte se cânta cu instrumente la rece cum se zice, de exemplu la țambal, la contrabas, vioară, tobă, care nu aveau nevoie de stație de amplificare”, povestește nea Neculai.
Celor doi soți le plăcea să cânte la balurile și horele populare. „Pe atunci veneau femeile cu fetele la bal, la horă, nu ca acuma la discotecă, să vină fetele desfleurate în toate felurile. Cavalerii veneau să danseze cu fetele și le cereau de la mame. Era altfel de respect, nu ca acuma. În zielele noastre lumea e tristă. Oamenii sunt cuprinși de o stare așa, de stres, de teamă, de frică. Nu mai ridică lumea capul din pământ”, a adăugat lăutarul.
Cântă în străinătate
Vara, Neculai merge în străinătate să mai facă un ban, căci în țară e din ce în ce mai greu. Nu are pământ și nici viță de vie ca să poată munci, așa cum fac ceilalți gospodari din sat. Cântă în țările din Uniunea Europeană pe stradă, cu tocul viorii deschis, iar cei cărora le place muzica îi pun bani. A colindat toată Europa, dar în Germania, pentru că a dat mâncare porumbeilor într-un loc nepermis, era să fie amendat. „Mie îmi plac toate melodiile, însă pe sufletul meu e o lăutărească veche. Sincer să vă spun nu îmi plac manelele, dar le cânt de nevoie, că sunt solicitări de la oameni. Nu e ușor să fii lăutar. Nu toată lumea poate înțelege și mai ales să facă muzică. Afară sunt apreciate melodiile precum Căsuța Poștei, Frumosul de cristal, Cocoș de munte, Balada lui Ciprian Porumbescu și altele. La străini le plac cel mai mult valsurile celebre”, ăși aduce aminte Neculai.
Vrea să lase un urmaș
Pentru că fiica sa a plecat în urmă cu 15 ani în Grecia, nu are cine să le ducă pasiunea mai departe. Soții Berbec vor să instruiască pe cineva în tainele muzicii, însă nu prea au pe cine. „Am căutat să instruim niște băieți de aici, din sat, dar nu vor să pună mână să învețe deloc. I-am zis și domnului primar să cumpărăm vreo două-trei viori la cămin și să-i învățăm pe tineri. Vrem să avem o mulțumire sufletească că a rămas cineva după noi care să moștenească acest talent”, spune Niculina.
„Am vrut să fac și la Bordești un grup vocal, să fie ceva frumos, însă nu am reușit să fac nimic. Vreau să se ducă vestea și de comuna noastră. Nu e mare lucru, eu mă ofeream să fac treaba asta gratis, dar nu ai cu cine”, a încheiat bătrânul viorist.
