Astăzi, creștinii ortodocși îl pomenesc pe cuviosul ieroschimonah Vasile cel Mare de la Poiana Mărului. Conform calendarului creștin ortodox, Sfântul Vasile de la Poiana Mărului, este un reprezentant al emigrației monahale ruso-ucrainene, în urma reformelor lui Petru cel Mare în Rusia și a persecuțiilor din Ucraina rămasă sub stăpânirea polonă. Născut în 1692, în părțile Poltavei, Ucraina, a petrecut mai mulți ani din tinerețea sa în sihăstriile din Rusia, apoi în Munții Moșenski, în apropierea Kievului, unde se călugărise.
Vine în Å¢ara Românească, pe vremea lui Constantin Brâncoveanu și a Mitropolitului Antim Ivireanu, când viața bisericească și culturală a Å¢ării Românești era în apogeu. Împreună cu ucenicul său, ieroschimonahul Mihail, și cu alți călugări, intră în obștea Mănăstirii Dălhăuți, de lângă Focșani, unde rămâne 20 de ani. Aici este hirotonit preot și la scurt timp numit stareț, chiar dacă nu avea încă nici 30 de ani. Sub păstorirea sa, Mănăstirea Dălhăuți a cunoscut o intensă renaștere spirituală.
Cuviosul Vasile adună în jurul său o obște de peste 40 de călugări sihaștri, pe care îi învață cu ascultarea, smerenia, tăcerea și lucrarea cea de taină a Rugăciunii lui Iisus. Astfel, starețul Vasile face din obștea sa o adevărată școală duhovnicească de trăire isihastă, după învățătura Sfinților Părinți, renumită în Å¢ara Românească. Ucenicii săi, munteni, moldoveni, ardeleni și ruși, trăiau în desăvârșită dragoste și bună rânduială. Crescând numărul lor, o parte dintre ei se stabilesc la schiturile din jur: Trestieni, Ciolanu, Cârnu, Rătești, Rogoz, Bonțăști, Valea Neagră și altele.
Ca stareț la Poiana Mărului, Cuviosul Vasile conduce duhovnicește toate schiturile din Munții Buzăului pe care le cercetează regulat, fie personal, fie prin scrisori. Unul din ucenicii săi a fost și Cuviosul Paisie, pe care îl primește în Schitul Trestieni pentru câțiva ani, iar în anul 1750, merge la acesta, în Muntele Athos, unde îl călugărește. Preluând mișcarea isihastă de la Schitul Pocrov inițiată de Cuviosul Episcop Pahomie al Romanului, fericitul stareț Vasile era foarte iscusit în viața de rugăciune, în cunoașterea Sfintei Scripturi și a Sfinților Părinți filocalici.
Cuviosul Vasile și-a dat sufletul în mâinile Domnului în anul 1767, lăsând în urmă numeroși ucenici. Datorită vieții sfinte, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 4-5 martie 2003, a hotărât ca starețul de la Poiana Mărului să fie trecut în ceata Cuvioșilor Părinți purtători de Dumnezeu și să fie cinstit la data de 25 aprilie, zi în care a trecut la Domnul.
În ediția de mâine, Monitorul de Vrancea vă prezintă istoria mănăstirii Poiana Mărului, care a supraviețuit timp de 22 de ani datorită fostului stareț, părintele Macarie Beșliu.
