Sărbătorile de peste an reprezintă mereu prilej de bucurie și de reîntregire a familiei. Sunt momente în care ne amintim că trebuie să fim mai buni, mai curați sufletește, mai îngăduitori. După postul Paștelui, ținut de fiecare după posibilități, urmează o binemeritată desfătare cu bucate tradiționale. În noaptea de Înviere, creștinii merg la slujbă pentru a lua Lumina Sfântă, care să le lumineze sufletele, să le aducă pace și liniște. Åži odată ajunși acasă, sunt întâmpinați de mirosul dulce de cozonaci și de ouăle roșii, care așteaptă să fie ciocnite.
Într-adevăr, Paștele este una dintre cele mai mari sărbători, cu o mare importanță pentru creștinii din întreaga lume. Ea ar trebui să aducă oamenilor împăcare sufletească, să amintească de lucrurile care contează cu adevărat în viață. Însă există și partea mai puțin plăcută a acestei perioade: caracterul comercial pe care l-a căpătat. Recunosc că, pentru început, poate fi ceva plăcut, dar nicidecum legat de adevăratul sens al Paștelui. La o simplă vizită prin magazine, dăm cu ochii de iepurași multicolori care zâmbesc veseli printre ouă supradimensionate de ciocolată.
Patimile Mântuitorului sunt exploatate pentru plăcerea cumpărătorilor și îmbogățirea comercianților, fericiți de încasări. Cu cât Iepurașul este mai atractiv, cu atât portofelul se subțiază mai tare… totul spre bucuria copiilor amăgiți de existența „urecheatului”. Apăsarea butonului telecomenzii oferă un peisaj asemănător: iepurași, ouă colorate, reportaje nesfârșite din casele gospodinelor ce se pregătesc intens pentru masa festivă, precum și febra ce îi cuprinde pe cei care pleacă de acasă de sărbători. Puține, dar foarte plăcute, sunt reportajele de la mănăstiri, unde măicuțele nici nu au auzit de iepurași în culorile curcubeului, dar în care se fac pregătiri pentru cei care vor să vină să simtă sărbătoarea Învierii în adevăratul sens al cuvântului.
Liniștea și frumusețile locului sunt lipsite de comercial, de gălăgia exagerată a orașelor și a televizoarelor. La fel de liniștite sunt și viețile oamenilor din satele de pe tot cuprinsul țării, unde s-a păstrat acea atmosferă de bucurie pură. Femeile gătesc bunătăți tradiționale, pentru ca apoi toată suflarea să meargă la biserică și apoi la horă. Nu e de mirare că străinii ne invidiază pentru locurile superbe din România, în care timpul pare să se fi oprit în loc, iar oamenii simt trecerea anilor diferit de cei de la oraș.
Întorși la „civilizație”, vedem mereu aceleași lucruri ca în fiecare an. Venirea sărbătorii aduce în telefoane mesaje identice, parcă luate după tiparele „Sfântului Internet”, iar la televizor ni se dau vești „la cald” despre numărul apelurilor la ambulanță. Ca să nu mai vorbim de „pioșenia” tinerilor duși în cluburi în noaptea Învierii, pentru a primi cum se cuvine lumina laserelor.
Pare că lumea se împarte în două de sărbători. Este normal ca fiecare să petreacă după cum simte, dar cred că pierdem din vedere că sărbătorile religioase nu sunt asemenea zilelor de naștere sau onomasticilor, ci au o însemnătate superioară. Ca atare, trebuie tratate și simțite diferit.
Trebuie să învățăm să apreciem simplitatea și să avem un simț al măsurii în toate. Sărbătorile sunt făcute pentru suflet, nicidecum pentru trup. Să ne lăsăm cuprinși de liniște și de bucurie, pentru o viață frumoasă și cumpătată.
Ana-Maria Teodora ANDRONIC
Liceul Teoretic „Ioan Slavici” Panciu
