Credincioșii creștini ortodocși merg în această seară la slujba deniei din Joia Mare. În această zi se citesc cele 12 Evanghelii care alcătuiesc un tablou complet al suferințelor Mântuitorului, culminând cu răstignirea și moartea Sa pe Cruce. El este singurul care se răstignește pe Sine, fără de păcat fiind, pentru ca noi să fim izbăviți din robia păcatului.
Slujbele din Săptămâna Mare, numite denii, sunt cele mai iubite de cre-dincioși pentru că se țin seara, după ce aceștia termină ziua de lucru, dar și pentru că au o însemnătate deosebită. Practic, prin cele 12 pericope evanghelice ce vor fi citite de preoții din Vrancea se zugrăvesc suferințele prin care a trecut Mântuitorul pentru a scăpa din păcat omenirea. Prima evanghelie rânduită de Biserică a se citi în Joia Mare ne aduce în fața Mântuitorului și a apostolilor la Cina cea de Taină. Atunci când apostolii au auzit ce va urma, au jurat că nu-l vor părăsi pe Iisus, însă din doi-sprezece, unul avea să-L vândă, unul se va lepăda de trei ori de El, nouă se vor ascunde de teama mulțimilor și doar unul Îi va fi alături, lângă Sfânta Cruce. După ce le poruncește apostolilor la Cina cea de Taină „Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul”, Mântuitorul merge în Gră-dina Ghetsimani unde începe a doua pericopă evanghelică.
Aici apare episodul în care Iisus este vândut de Iuda Iscarioteanul pe 30 de arginți printr-un sărut. Tot în această evanghelie se amintește de drumul de la Ana la Caiafa. În cea de-a treia evanghelie se arată lepădarea apostolilor de Iisus și primele patimi. Mântuitorul este scuipat și batjocorit pentru că a mărturisit că este Fiul Omului.
În continuare, Mântuitorul este judecat, mai mult de oameni, decât de Pilat și condamnat la răstignire. În cea de-a cincea pericopă evanghelică Iuda se sinucide pentru că a vândut sânge nevinovat. Toate acestea sunt relatate în primele cinci pericope evanghelice ale deniei din această seară.
Acum are loc cel mai important moment al slujbei: aducerea Sfintei Cruci din sfântul altar și așezarea ei în mijlocul bisericii, spre închinare, în cuvintele preotului: „Astăzi S-a spânzurat pe lemn Cel Ce a întins pământul pe ape”. Scoaterea Sfintei Cruci din altar, care reprezintă cerul, și așezarea ei în mijlocul bisericii, care simbolizează lumea, reprezintă ieșirea Fiului lui Dumnezeu din slava dumnezeiască și venirea Sa în lume. Cântarea bisericească din Joia Mare numește pe Hristos „Mirele Bisericii”, întrucât Biserica ia naștere prin jertfa de pe Cruce a Mântuitorului.
Mântuitorul este răstignit
Pe drumul către locul numit Căpățânii, pe muntele Golgota, fața Mântuitorului a fost ștearsă cu o maramă, de către o tânără al cărei nume a fost păstrat de tradiție drept Veronica. Marama Sfintei Veronica este prima icoană, „nefăcută de mână” a Mântuitorului, întrucât chipul Său a rămas imprimat pe pânza întinsă de tânără. Ajuns la locul Căpățânii, soldații L-au răstignit.
Lângă Cruce, la picioarele lui Iisus, stăteau Sfânta Fecioară Maria, femeile mironosițe și Ioan, ucenicul cel iubit. Åžapte cuvinte de iertare, iubire și rugăciune au rămas de la Mântuitor către Maica Sa și apostolul Ioan: „Femeie, iată fiul tău!” și „Iată mama ta!”. Înainte de a muri, a cerut iertare în fața Tatălui Ceresc, pentru cei ce-L osândeau: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac”. Era răstignit între doi tâlhari, dintre care unul L-a hulit, iar celălalt s-a convertit.
De altfel, cuvintele tâlharului din dreapta Sa au fost ultimele cuvinte din lumea aceasta auzite de Mântuitor înainte de a-Åži da duhul. Åži nu a fost un simplu cuvânt, ci primul pomelnic al Bisericii. „Pomenește-mă, Doamne, când voi veni în împărăția Ta!”, l-a rugat tâlharul care s-a pocăit pentru faptele sale. Un cuvânt pentru o mântuire în ultima clipă, căci, făgăduiește Mântuitorul, în aceeași zi aveau să fie, împreună, în rai. Mergând la Denia celor 12 Evanghelii, credincioșii retrăiesc, în cântări religioase, întregul episod al patimilor lui Iisus Hristos și se roagă pentru ziua Judecății de Apoi.
