GALERIE FOTO: Turist în Vrancea. Capitolul II: Comuna Nistoreşti

Monitorul vă invită să redescoperiți Vrancea. Vă prezentăm locuri, oameni, istorii, pe care poate le știți, poate le-ați uitat sau de care abia acum aflați. Dacă vreți să ne invitați undeva sau să ne descrieți un loc drag, scrieți-ne pe adresa redactie@monitorulvn.ro.

Comuna Nistorești este situată în partea de vest a județului Vrancea, la contactul Subcarpaților de Curbură cu Depresiunea Vrancei. Comuna este situată la o distanță de 60 kilometri de Focșani și nu îți trebuie mai mult de o oră pentru a ajunge la destinație, drumul fiind foarte bun. Zona este plină de obiective turistice. Printre acestea se numără Mănăstirea „Valea Neagră”, biserica din Lemn „Sfântul Nicolae”, Cascada Mișina, Cheile Nărujei I și II, Lacul Negru, unicat în Europa de Sud – Est, rezervația naturală Pădurea „Verdele” și Vârful „Pietrosu”. Pitorescul deosebit al zonei, rezervațiile naturale si traseele turistice montane fac din Nistorești o zonă cu multiple posibilități turistice.

Mănăstirea „Valea Neagră” este situată pe șoseaua ce leagă orașul Focșani de Vidra, Tulnici, Târgu Secuiesc și Brașov. La kilometrul 44 după Focșani, respectiv la Valea Sării, se face stânga până în Năruja, apoi se continuă drumul prin satele Podul Nărujei, Nistorești, Românești și Herăstrău. Satul Herăstrău se află la 62 de kilometri Nord-Vest de Focșani, iar de aici și până în curtea Mănăstirii Valea Neagră sunt aproximativ 3 kilometri. Până la Mănăstire, drumul este bun, iar peisajele sunt de basm.
Maicile ce viețuiesc în mănăstire susțin că numele mănăstirii „Valea Neagră” este dat de satul Valea Neagră, aflat la Nord de biserică. Este posibil ca, atât satul cât și mănăstirea, să-și fi luat numele de la valea ce mărginește drumul de la mănăstire până în sat. În anul 1757, preotul Maftei din Spinești, împreună cu doi călugari de la Mănăstirea Poiana Mărului,    s-au hotărât să înființeze așezământul care s-a numit, multă vreme, în documente, „Schitul Vrancea”, în poiana Podurile ce domină apa Nărujei, la confluența cu pârâul Valea Neagră.
Localncii ne-au spus că Mănăstirea Valea Neagră a fost desființată în anul 1960, biserica trecând la parohia din satul Herăstrau, ca biserică de mir. Abia peste 8 ani, în anul 1968, aici s-a întors maica Petronia Ciornea. În continuare, obștea a crescut, iar stareță a devenit  maica Petronia care, datorită vârstei inaintate, cedează după anul 1993 conducerea. Biserica mănăstirii poartă hramurile „Adormirea Maicii Domnului” și  „Pogorârea Sfântului Duh”. Biserica este o construcție din lemn pe fundație din bolovani de piatră legați cu ciment. Aceasta are formă de navă, fără turlă. Spațiul din interior este compartimentat în Altar, naos, pronaos și pridvor închis.
Icoana „Maicii Domnului” făcătoare de minuni este o atracție pentru credincioși. Oamenii locului spun că minunile săvârșite de aceasta au făcut și fac din aceasta icoană obiectul venerației constante a vrâncenilor.

Tot în comuna Nistorești este și Biserica de lemn „Sfântul Nicolae”, construcție din secolul al XVIII-lea, monument istoric. Biserica a traversat trei secole de existență zbuciumată. Momentele de cumpănă nu au ocolit-o nici în ultimii ani. Construirea unei noi biserici de zid și faptul că nu mai este folosită pentru cult a dus, ca și în cazul multor alte biserici de lemn, la degradarea acesteia într-un ritm accelerat. Alte două evenimente nefericite au afectat bisericuța de lemn din Nistorești. Localnicii ne-au povestit că în timpul unei furtuni, stejarul secular aflat în imediata vecinătate a bisericii s-a rupt în patru bucăți. Cea mai mare s-a prăbușit peste biserică dărâmând turnul, care ulterior a fost refăcut. Oamenii ne-au povestit că acum ceva timp, hoții au spart biserica și au furat, cu două excepții, toate icoanele vechi, valoroase, pictate pe lemn de prun, care nu au mai fost recuperate.

În Å¢ara Vrancei, minunilor nu le plac șoselele cu asfalt. Cine vrea să ajungă la ele trebuie să părăsească drumurile pline de vânzoleală și larmă, să aleagă potecile modeste și prăfuite, care se pierd pe dealuri și în păduri. Odată cu asfaltul, rămâne în urmă și urâtul. Satele sunt tot mai curate, casele tot mai simple și mai frumoase, îndeletnicirile omenești – tot mai vechi.
Cascada Mișina, mândria localnicilor. Aici se ajunge pe drumul județean DJ 205D Valea Sării -Naruja, care se desprinde din DN2D, continuat cu DC 78 până la Valea Neagră. Drumul forestier de pe văile pâraielor Bălosu și în continuare, Mișina, conduce în aria protejată. Aceasta este o Rezervație naturală de tip mixt, iar apa cade de la aproximativ 12 metri. Aria protejată este dominată de Culmea Mișinei și plaiul Înțărcătoarea, aflate la Est și Culmea Făgetu Rotund la Vest. Sunt racordate la Sud pe Culmea Lacului Roșu, dispusă pe direcția Est și Vest. Din punct de vedere floristic, au fost identificate 122 specii de plante.  
Tot în munții care înconjoară comuna Nistorești sunt și Cheile Nărujei. Acestea oferă ocazia unei incursiuni în istoria geologică a pamântului prin secțiunile în stâncă pe o verticală de până la 150 metri, precum și lupta pentru supraviețuire dusă de unele plante în crăpăturile stâncoase la mare înălțime. La capătul acestui areal stâncos, apa ce a săpat defileul se avântă vijelios într-o cascadă înspumată cu o diferență de nivel în jur de 5 metri.

O altă minunăție a naturii este Lacul Negru. Pentru a ajunge aici, de la Herăstrău se continuă drumul forestier din lungul Văii Nărujei, până în zona bazinului  „Izvoarele Narujei”. Din vecinătatea cabanelor forestiere se desprinde pe versantul stâng al Nărujei, traseul turistic marcat care conduce la Lacul Negru. Åži în continuare în Culmea Dealului Negru unde intersectează marcajul turistic „banda roșie” ce urmărește Creasta Vrancei. Lacul este situat la o înălțime de 1.250 metri, are o suprafață de 1 hectar și o adâncime maximă de 7,5 metri. Flora din acest loc a făcut ca Lacul Negru să fie unicat în Europa de Sud Est. Denumirea de Lacul Negru provine de la întunecimea molidițurilor care-l înconjoară și care se reflectă în apele limpezi ale lacului.

Un alt loc deosebit este Rezervația Naturală Pădurea „Verdele”. Aceasta este situată în sectorul cursului superior al Zabalei, în zona de confluență cu Pârâul Mișina. În covorul ierbos au fost identificate aproximativ 200 de specii de plante superioare cu diverse origini fitogeografice. Un interes deosebit îl prezintă și habitatele forestiere specifice acestui etaj, care adăpostesc pe lângă numeroasele specii de floră și faună, populații reprezentative de carnivore mari, respectiv urs, lup și râs.
Traseele spre toate aceste locuri sunt marcate și toate sunt în comuna Nistorești. Dacă ajungi aici, tot omul te poate îndruma către obiectivele turistice din comună.
Acestea nu sunt singurele minunății ale comunii. Stând de vorbă cu oamenii, dispuși mereu să vorbească, poți afla o sumedenie de lucruri. Aceștia îți povestesc cu drag despre cum se fac cergile, dar și despre alte tradiții pe care le poartă cu sfințenie.

Turiștii care vor  să-și petreacă o noapte în creierul munților au unde se caza. Primarul comunei Nistorești, Ion Gogoriță   ne-a spus că există locuri de cazare. „La Mișina este o pensiune care aparține unei persoane și unde turiștii trebuie să plătească. Tot la Mișina mai este o cabană de vânătoare cu destul de mult spațiu. De asemenea, în ultima vreme obștile au mai construit spații special pentru turiști. Este vorba de o cabană a Obștii Nistorești construită în zona «Bursucărie» și o cabană care aparține Obștii Vrâncioaia construită tot în zona Mișina. Aici oamenii nu trebuie să plătească. Asta ține de ospitalitatea noastră. Sperăm să putem reamenaja drumurile forestiere și atunci va fi mai bine”, a spus primarul Gogoriță.

Oamenii sunt prietenoși și amabili. Chiar dacă au treabă, ei se opresc din adăpatul vacilor sau din strâns gunoaiele de pe la porți și îți spun exact pe ce poteci trebuie să o iei ca să ajungi la minunățiile locului. Sunt dispuși să cazeze și turiștii. „Dacă vine cineva și-mi bate în poartă nu o să las omul pe drum. Acum nu prea mai ai încredere în nimeni, dar oamenii de bună-credință se cunosc. Aici în zonă nu prea sunt locuri în care să doarmă cei care vin să vadă satul și împrejurimile. Până acum nu a apelat nimeni la noi. Oamenii vin, văd și pleacă. Dacă ar veni cineva l-aș primi și aș face tot posibilul să se simtă bine. Când vine omul de la drum trebuie   să-i pui și ceva pe masă. De mâncare găsim noi. O mămăligă cu brânză, o bucată de șuncă, pentru că noi bătrânii păstrăm, tăiem o găină, mai avem lapte de la  vaci. Ne descurcăm, nu moare omul la noi de foame”, ne-a spus tanti Ioana, o bătrânică de 72 de ani pe care am găsit-o dând vacile la apă.
Tinerii sunt mai reținuți. Ei spun că nu este bine să primești străini în casă.
„Până acum nu a apelat nimeni la noi, dar nu cred că aș primi pe cineva. Nu ai de unde să știi ce fel de oameni sunt și decât să riscăm mai bine nu. Aici nu vin turiști de la București. De obicei cei care vin sunt din apropiere și au timp să vină, să vadă și apoi să plece”, ne-a spus Ionela.