Deunăzi, stăteam pe holurile dispensarului din Sud pentru a intra la medicul de familie. Aveam nevoie de o trimitere la un medic specialist și ca să nu încurc lumea, am mers mai de dimineață la dispensar. Nu de alta, dar sunt oameni cu probleme grave și doream să nu iau prea mult din timpul pe care medicul ar fi putut să-l acorde lor.
Pe holul dispensarului, mai erau două femei, cam pe la 60 de ani și ceva. Åži știți cum este românul nostru, din „Bună ziua” și „A câta sunteți la rând”, ajung să-și povestească viața…
Asta au făcut și cele două femei și deși nu-mi stă în caracter să ascult conversațiile altora, nu am putut să-mi astup urechile, căci vorbeau cu voce tare. Inevitabil, discuțiile au ajuns la politică, la situația economică din ce în ce mai grea și la vinovați.
Ori credeați că guvernanții sunt vinovați de starea deplorabilă în care ne zbatem noi și europenii în general? Nu, ci „nesătuii” ăia care au plecat în străinătate, că în țară nu găseau locuri de muncă, și s-au învățat la bani mulți. Am deschis ochii cât cepele și am ciulit urechile până s-au făcut de măgar, căci nu-mi venea să cred ce aud. Iar doamnele, respectabile de altfel, au continuat: „Păi când stăteau în România, erau învățați cu puțin. Așa cum suntem toți și nu mai murim! Dar s-au dus ca ne-simțiții în străinătate și au avut tupeul să ceară salarii mari. Nu le ajungeau câteva sute de euro, acolo, au vrut o mie. De aceea ne este rău și nouă, dar și ălora din străinătate”!
Am crezut că visez, așa că m-am ciupit pe ascuns. Din păcate însă, nu dormeam, iar cucoanele continuau să spună vrute și nevrute. Creierul mi s-a încălzit instantaneu și am vrut să le spun vreo două, așa, de la obraz. Cuvintele mi s-au oprit în gât și când să-mi dreg vocea ca să pot articula ceva, a ieșit medicul de familie care m-a poftit în cabinet…
Am intrat repede, nu cumva să izbucnesc, iar cele două doamne să se simtă lezate în amorul propriu… După ce am ieșit de la medic m-am luat de cap și m-am întrebat, cu voce tare, de ce? De ce este lumea atât de ignorantă și de ce se mulțumește să stea cu capul plecat? De ce nu vrea să aibă mai mult și de ce nu luptă pentru propriile drepturi? De ce? Pentru că au trăit și au fost educați în comunism, când totul era la porție. Iar cu porția se mulțumesc și acum. Åži degeaba se chinuie generația mai tânără, aia care chiar vrea să facă ceva, să schimbe mentalitățile. Nu va putea în vecii vecilor, căci dacă ajungi să te mulțumești cu o găleată goală și un cupon de material, pe care le primești la alegeri pentru a vota pe cine trebuie, nu mai ai scăpare.
Toată viața vei trăi captiv, prins ca într-o menghină, iar dacă guvernanții îți taie pensia ori salariul crezi că așa este normal. Scuza perfectă pentru nepăsare este că nici pe vremea lui Ceaușescu nu era mai bine!
Halal oameni, halal țară… Mai bine am pleca, noi ăștia care nu vrem să trăim ca și cum am fi în temniță… poate chiar și în Congo!
