Ediția: Duminică 26 Mai 2024. Nr. 6633
Ediția: Duminică 26 Mai 2024. Nr. 6633

Din oficiu nu e bine, se-nţelege de la sine


Stabilirea din oficiu, prin estimare, a impozitelor, taxelor si contribuțiilor datorate bugetului de stat de către contribuabilii români, măsură prevăzută într-un ordin al președintelui ANAF, a trecut, din păcate, cam pe sub ușă. Consecințele acestuia sunt neînțelese de către destinatari, în aceeași măsură în care sunt neînțelese chiar de către emitentul actului normativ.
La o citire de suprafață a noilor proceduri, se înțelege că funcționarii fiscului vor stabili impozitele și taxele datorate de contribuabilii care nu depun la termen declarațiile, din oficiu, prin estimarea veniturilor din perioada anterioară. Rezultatul estimării se va materializa într-un debit pentru care se va emite un titlu executoriu ce va angrena în avalanșă proceduri coercitive. Teoretic, măsura are menirea de a disciplina sau mai bine zis, forța contribuabilii nedisciplinați sau necinstiți să depună la termen declarațiile de impozite și taxe, riscul fiind executarea pentru sume care, în cele mai multe cazuri, nici nu sunt datorate. Practic însă, măsura nu va disciplina pe nimeni, iar efectele vor fi ineficiente și dăunătoare, atât pentru contribuabili, cât și pentru stat.
 Iată de ce:
Într-un caz concret, contribuabilul X, aflat în  imposibilitate de a mai continua afacerea, tăbăcit de datorii față de stat, bănci și furnizori, dator și la contabilul care l-a părăsit, lasă totul de izbeliște. Din acel moment, în lipsa oricărei activități, el nu mai datorează nimic fiscului, dar îi incumbă obligația de a depune declarația cu activitate zero, lucru la care nu se pricepe. Funcționarul fiscului, constatând neregula, va calcula din oficiu, pe baza ultimelor declarații trimestriale, niște obligații fictive și va cere recuperarea lor. În scurt timp, acestea se vor mări ca efect al adăugării majorărilor de întârziere și a dobânzilor, iar debitul total va atinge o valoare uriașă, ce depășește activele debitorului. Toate aceste proceduri, făcute în absența contribuabilului, vor face practic inutil orice efort al acestuia de a mai recupera ceva, ba va rămâne și cu mențiuni în cazierul fiscal, lucru care îl va eticheta ca infractor fiscal.
Pentru stat, aplicarea acestui ordin al ANAF are consecințe negative cauzate de înregistrarea fictivă de arierate, arierate a căror gestionare, evidențiere și recuperare, implică anumite costuri materiale și de personal inutile. Fenomenul va genera, pe termen scurt și mediu, o bolmojeală de debite și debitori, reale și închipuite, pentru care se va demara procedura de recuperare. Funcționarii, disperați că-și pot pierde locul de muncă, vor avea două variante: să comită abuzuri sau, ăia mai deștepți, să invoce scuze. Pe termen lung, consecințele vor demonstra ineficiența măsurii și costurile inutile, dar de răspuns nu va răspunde nimeni.
De plătit însă, va plăti cineva: noi, ceilalți contribuabili. Toate costurile de stingere a creanțelor datorate sau nedatorate, în cazul în care nu se pot recupera de la de-bitor, aflate însă sub imperiul noii proceduri de estimare a obligațiilor, vor cădea în sarcina statului, adică a noastră, plătitorii de taxe și impozite. Aceste costuri, bazate pe o teorie fără acoperire, generează în final noi obligații pentru contribuabili și se vor adăuga la cele existente și greu suportabile.
Prizonier in Siberia, alături de nemți, bunicul meu îmi povestea că, dintre prizonierii scoși la muncă într-una din zile pentru a afectua o lucrare dispusă de conducerea lagărului, nemții se dovedeau, inexplicabil, cei mai zeloși. Românii mârâiau nemultumiți, lucrarea urma să fie în mod clar un eșec, consecință a unor dispoziții evident proaste, dar nediscutabile. Când bunicul meu și-a manifestat nedumerirea față de un ofițer neamț, acesta i-a răspuns cam așa: ” – Cu cât executăm mai repede și mai bine ordinul, cu atât mai repede se conving ei că e prost și renunță la el. Așa o sa avem mai puțin de suferit și există șansa să facă apoi ceva bun.” Analizat, răspunsul neamțului ne spune că : 1. Avem o idee proastă; 2. O executăm bine, adică întocmai și rapid; 3. Apare rezultatul prost; 4. Facem lucrul cum trebuie. 5. Am câștigat.
Dacă analizăm și noua procedură fiscală impusă de luminații fiscului, constatăm:
1. Avem o idee proastă. 2. O executăm  la fel de prost… Åži-atât!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?