Era o zi monotonă cam de sfârșit de toamnă și început de iarnă. Primii fulgi de nea se amestecau printre ultimele picături de ploaie. Eu stăteam la fereastră și priveam la anualul tango al fulgilor de nea și la valsul stropilor de ploaie. Pe atunci, aceste două fenomene ale naturii, ninsoarea și ploaia, le credeam prietene, chiar surori. Asta până într-o zi, când pe pervazul casei mele s-au așternut un fulgusor de zăpadă și o picătură de ploaie. Eu nu le-am dat importanță, dar deodată am auzit:
– Nu ne dai importanță pentru că nu știi ce putem face, nu-i așa?
– Cine a vorbit? De unde vin aceste voci subțirele, am întrebat eu, speriată.
– Nu te preface că nu ne vezi, te-ai uitat la noi acum două minute! Chiar nu ne vezi?
Până la urmă am întors capul spre fereastră și mi-am aruncat privirea pe pervaz. Atunci i-am văzut. Se uitau la mine ca la monștrii imenși și fioroși. Apoi am zis:
– Ei, dar ce este asta? Cumva o reuniune de familie?
– Cine? Noi, familie, au spus fulgul și picătura râzând.
– Nu vă prefaceți că nu știți despre ce este vorba, toată lumea știe că sunteți surori sau dacă nu, rude apropiate. Nu mă contraziceți fiindcă știu că am dreptate.
– Poftim!? De unde v-a venit această idee năstrușnică? Noi facem parte din două lumi total diferite, ce nu se vor amesteca niciodată sau, poate că da, dar o perioadă de maxim o oră. Acum înțelegi că noi nu suntem nici rude nici prietene?
– Am înțeles o mică parte, dar ceva mă nedumerește. Dacă nu sunteți nici măcar prietene, atunci de ce aveți atâtea lucruri în comun? Din țările din care veniți voi, oamenii sunt la fel și au aceleași plăceri și hobby-uri?
– Ooo, micuțo noi ne asemănăm într-adevăr, dar nu ne înțelegem, spuse fulgul.
– Are dreptate, apa topește zăpada și zăpada, în unele cazuri, îngheață apa. Acum ești lămurită?
– Da, am înțeles că sunteți total diferite și nu vă înțelegeți în nici o pri-vință, dar totuși aveți câteva lucruri în comun.
– Mă bucur că ai învățat că nu toate corpurile cu viață sau fără viață dacă au ceva în comun înseamnă că sunt rude sau prieteni apropiați. Să știi că sunt foarte multe persoane care au foarte multe lucruri în comun, cum ar fi plimbatul cu săniuța!
– Da, dar nu am cum să îi cunosc acum, deoarece pătura catifelată de zăpadă încă nu s-a așternut.
– Mai gândește-te, i-a uite, orașul și-a îmbrăcat haina cea albă și rece, scoate săniuța, ce mai stai?
– Ura, ce mă bucur, de acum pot încălța noile mele patine și trebuie să ung tălpile de la săniuță cu ceară, să alunece mai bine!
– Stai puțin scumpo, unde pleci așa degrabă, dacă vei umbla așa dezbrăcată pe afară s-ar putea să nu ai plăcerea de a te bucura de zăpadă, ci doar de șervețele și de medicamente, fugi și îmbracăte gros, te așteptăm afară!
– Gata, mă duc să mă îmbrac și vin îndată!
Așa am învățat că chiar dacă se găsesc hobby-uri comune ori asemănări fizice sau sufletești, nu înseamnă că sunt prieteni sau rude.
Ei gata cu vorbăria, săniuța așteaptă să fie unsă, fiindcă oricând pot apărea și la noi primii fulgi de nea rătăciți printre picăturile de ploaie și fără să ne dăm seama zăpada se așterne la o dimensiune de minim jumătate de metru.
Adelina-Ionela GOGU
Clasa a V-a, Åžcoala generală nr.2, Mărășești
