Un român și un japonez stăteau de vorbă. Românul întreabă: Tu, acolo, în Japonia, cîte ore muncești? Opt ore, răspunde japonezul. Åži pentru cine muncești, întreabă, curios, românul. Păi, două ore pentru mine, două pentru patron, două pentru împărat și două pentru Japonia. Dar tu? întreabă japonezul. Păi, două ore pentru mine, două ore pentru patron, împărat n-avem și ce treabă am eu cu Japonia?
În 2012, pedeliștii s-au gîndit (știu, e mult spus), să nu mai dea nici cît au dat în 2011. Iau și de la drumuri, iau și de la protecția copilului, iau și de la profesori, iau și de la asistenții persoanelor cu handicap. Iau, dar unde dau?, asta-i întrebarea. Investiții, investiții, îi tot auzim pe la televizor. Da, zice hîtru un primar, fac parcuri în păduri și telegondole la câmpie. De fapt, se comportă ca ca personajul bancului: Două ore pentru ei, două ore pentru marinarul șef, rușine n-au și ce treabă au ei cu poporul român?
Deși se află de atîția ani la putere, pedeliștii n-au înțeles nici pînă acum că, odată ajunși la guvernare, politicienii trebuie să se descurce. Poporul pe care îl guvernează nu trebuie să sufere, ci trebuie să se bucure că reprezentanții săi sînt competenți, eficienți, profesioniști și asigură o bună coordonare a treburilor publice. Dacă te-ai angajat să conduci, atunci fă-o bine, nu te plînge. Dacă nu poți, dacă nu faci față, lasă-i pe alții mai buni. Pedeliștii însă nu renunță la putere, pe care nu au înțeles-o ca obligația de a asigura românilor un trai decent, ci ca dreptul lor de a face orice pentru binele propriu.
Foarte multe dintre veniturile autorităților locale și județene sînt reorientate către bugetul de stat, dar, în același timp, tot mai multe instituții sînt lăsate în grija și finanțarea primăriilor și consiliilor județene. Banii de la bugetul de stat nu mai ajung în te-ritoriu, cu excepția localităților conduse de pedeliști.
Un exemplu recent și elocvent este cel al societății ENET Focșani. Guvernanții pedeliști au decis să nu mai subvenționeze gigacaloria, adică apa caldă și căldura, lăsînd pe umerii și așa gîrboviți ai Consiliului Local, povara acestei subvenții. Neavînd bani, consilierii n-au avut de unde să-i dea, dar, demagogi și nesimțitori, pedeliștii au făcut tărăboi că e gigacaloria prea scumpă în Focșani. Adică, după ce au luat tot, se așteaptă să mai fie. Sînt, dar la ei, nu la noi.
Fie că ne declarăm sau nu interesați de politică, aceasta ne influențează, vrem, nu vrem. Numărul de locuri la grădiniță, prețul pîinii cea de toate zilele, costul unei vacanțe, compensarea medicamentelor, toate depind, într-o măsură sau alta, de deciziile politicienilor.
De aceea, ei trebuie aleși cu mai multă grijă și, cine știe, poate vom ajunge ca și în România, trenurile să aibă întîrziere doar trei minute într-un an. Iar autoritățile, ca în Japonia, să-și ceară scuze pentru asta.
