Institutul Internațional al Drepturilor Omului din cadrul Universității Creștine ‘Dimitrie Cantemir’ a fost lansat, vineri, în cadrul unei ceremonii la care au participat o serie de persona-lități ale lumii universitare, academice, politice, membri ai Corpului diplomatic acreditat la București.
Acesta este primul institut internațional pentru drepturile omului din România, lansarea sa fiind prilejuită de ‘Conferința internațională a drepturilor omului – dreptul de proprietate’. Un obiectiv important al institutului se referă la protejarea dreptului de proprietate.
‘Înființarea unui institut al drepturilor omului reprezintă un moment foarte important pentru țara noastră, iar te-matica acestuia este de o mare actualitate. Institutul își pro-pune să aducă o contribuție mai largă în ceea ce privește cultura drepturilor omului, nu doar în Europa’, a subli-niat directorul institutului, Titus Corlățean, președintele Comisiei de politică externă din Senat. El a anunțat lansarea, în perioada următoare, a unui proiect considerat a fi extrem de important, obiectivul principal al acestuia fiind de a reuni, într-o contribuție universală, tot ceea ce ar trebui să însemne atribuțiile instituționale predictibile în anii care urmează.
Apariția în România a Institutului Internațional pentru Drepturile Omului este necesară într-o societate tot mai globalizată în care derapajele de la democrație sunt tot mai evidente, a apreciat, la rândul său, profesorul Cris-tian Dumitrescu, președintele Comisiei pentru Învățământ, Åžtiință, Tineret și Sport din Camera Deputaților.
Prof. Paul Mahoney, președintele Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene, care este membru în Consiliul științific al Institutului Internațional pentru Drepturile Omului, a apreciat inițiativa părții române privitoare la înființarea unui institut internațio-nal al drepturilor omului, aspect pentru care este necesară o cultură în acest sens. Totodată, acesta a remarcat faptul că CEDO se confruntă cu un număr foarte mare de dosare din partea României, referitoare, în special, la nerespectarea dreptului de proprietate.
‘Curtea din Strasbourg are un risc real de a se sufoca din cauza numărului mare de cauze primite spre soluționare, dintre care circa 50% vin din patru țări – Rusia, Turcia, Ucraina, România’, a atras atenția prof. Paul Mahoney, care a argumentat că instanța din Strasbourg primește în jur de 45.000 – 50.000 de cazuri pe an și poate termina circa 35.000 – 40.000 de cazuri anual. El a adăugat că în special așa-numitele cazuri repetitive sunt periculoase pentru sistem.
Paul Mahoney a afirmat că sute și sute de cazuri vin la Strasbourg legat de probleme sistemice, precum legislația referitoare la restituire, care nu a fost implementată corespunzător.
Profesorul Pierre Henri Imbert, fost director general al Drepturilor Omului în Consiliul Europei, a spus că, încă de la început, Consiliul Europei a avut drept scop să realizeze o uniune prin dezvoltarea drepturilor omului, o uniune construită pe valori spirituale și morale. În opinia sa, drepturile omului sunt adesea politizate, ele au devenit totuși o categorie juridică.
Pierre Henri Imbert a afirmat că realizarea cea mai importantă a Consiliului este Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care permite garanția colectivă a drepturilor fundamentale.
El a adăugat că, prin Convenție, fiecare stat trebuie să se preocupe de situația drepturilor omului din țara sa, dar și în celelalte state.
Rolul și importanța deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg au fost evocate de președintele Curții Constituționale din Republica Moldova, Alexandru Tănase. Acesta a pledat pentru o schimbare a menta-lității în privința dreptului de proprietate.
‘Fără schimbarea menta-lității și atitudinii colective, acest drept la proprietate nu va fi niciodată protejat. Acum 20 de ani, în spațiul Europei de Est și în cel al fostei URSS nu exista proprietate privată și nu era garantată. Acum, acest drept de proprietate și protejarea acestuia este un element foarte important’, a subliniat oficialul moldovean. El a subliniat că deciziile CEDO au împiedicat ‘deraierea’ de la normele democratice din Republica Moldova din ultimii opt ani, ‘când, din păcate, moldovenii au fost puși în si-tuația de a se confrunta cu un regim antidemocratic’.
