Cine a spus că sportul-rege, fotbalul și justiția nu fac casă bună, s-a înșelat. Un sportiv care activează în cadrul Superligii Vrancea la fotbal a decis să urmeze și o carieră în magistratură, ca procuror. Portarul echipei Victoria Gugești, Mirel Costin este unicul sportiv din județ care se împarte între sport și justiție după ce a trecut cu brio examenul susținut de concursul organizat de Institutul Național al Magistraturii, în perioada iunie-septembrie 2011. „Fotbalul îl am în sânge, deoarece atât eu cât și fratele meu (n.r. Cătălin Costin, atacant la echipa de liga a treia FC Panciu) îl practicăm cu plăcere, deoarece și tatăl meu a fost un împătimit al fotbalului, fiind și portar la echipa de juniori a Forestei Gugești în perioada de glorie. Nu era etapă la care să lipsesc. Cea mai veche amintire o am de la partida din Cupa României, pe care Foresta a pierdut-o în prelungiri cu 2-1. Foresta s-a desființat între timp și s-a înființat o nouă grupare, Gloria, la care mi-am dorit să îmbrac măcar o dată tricoul acestei echipe. În acele vremuri, fotbalul era de bază. Nu existau calculatoare sau play-station-uri. Erau perioade în care, în cazul în care nu găseam jucători pe stadion și părinții erau plecați la muncă, încingeam un meci cu fratele meu în curtea casei la care locuiam. Au existat și momente în care nu aveam o minge și, din păcate, situația familială nu ne permitea să achiziționăm un balon”, povestește Mirel Costin.
Cariera fotbalistică, începută de 12 ani
Pasiunea pentru fotbal a fost dobândită de la o vârstă fragedă. „În afară de maidan, am făcut fotbal la nivel de copii și juniori, dar foarte puțin. La 12 ani am făcut o echipă la Gugești timp de un an de zile, ca mai apoi să se renunțe la grupa de juniori, fapt pentru care m-am dus la Juventus Focșani, unde, din păcate, nu am stat decât un an ca urmare a presiunilor făcute de profesori, carora le era frică să nu piardă un elev silitor. Aici antrenorul cu portarii mi-a spus că aș fi avut șanse reale să ajung să evoluez măcar în liga a doua. Å¢in minte că la Juventus după numai două antrenamente am fost aruncat în luptă, ce e drept doar 10 minute pe finalul unui meci deoarece se accidentase Gabriel Lazăr (n.r. actualul portar al echipei din Panciu). Am mai apucat apoi să joc o repriză în alt meci și cam aici s-au încheiat conturile și cu Juventus Focșani. Am plecat la Facultate la București unde în patru ani de zile cred că am ieșit de maxim 10 ori la un teren sintetic să joc fotbal. După ce am terminat Facultatea, m-am întors acasă pentru a mă pregăti pentru examenul de admitere la INM și, spre norocul meu, s-a reînființat echipa din Gugești, iar eu am fost chemat pentru postul de portar și astfel visul a devenit realitate. Am apucat să evoluez la echipa din localitatea mea. Åži nu m-am limitat doar la a juca, am mai făcut și altele pentru echipa locală, i-am creat o stemă, un site de care am avut grijă și care a strâns aproape 27.000 de vizite într-un an, adică mai bine de patru ori decât populația comunei noastre”, spune noul fotbalist-procuror.
Momente urâte și plăcute în carieră
Ca fotbalist, are momente plăcute, dar și mai puțin plăcute. „Meciul cu Zorile Cotești este cea mai frumoasă amintire. Am debutat cu victorie și fără să primesc gol, făcând un meci mare în urma căruia am fost felicitat de toată lumea și în special de primarul comunei, Vasile Vatră. Ar mai fi de menționat și faptul că am jucat primele meciuri cu asistență record acasă, iar la un meci, deși era 5-2 pentru oaspeți (Sl. Ciorăști), nimeni nu a plecat din tribună până nu s-a fluierat finalul. Atât de iubit e fotbalul acolo la noi în comună, cum să nu îți dorești să joci la o asemenea echipă”, declară Mirel. Cel mai urat moment nu ține neapărat de fotbal, ci de tragica dispariție a unui coleg de la fotbal, Adrian Pantaze. „24 noiembrie 2010 – nu o să uit niciodată ziua aceea. Am fost trezit din somn de un coleg de la fotbal și cum am primit vestea. Nu îmi venea să cred pentru că fusesem cu el la fotbal la sală cu o seară înainte să aflu mai apoi, a doua zi dimineață că nu mai e printre noi. Accidentările de care am avut parte sunt niște întâmplări nesemnificative pe lângă acest eveniment tragic”, povestește portarul echipei gugeștene.
A vrut să fie polițist, dar s-a făcut ….procuror
Mirel Costin a vrut inițial să de-vină polițist judiciar și se pregătea pentru Academia de Poliție, dar, la sfaturile unei profesoare, a ales meseria de procuror. „Dintotdeauna am fost un spirit justițiar. Așa că a trebuit să mă înscriu la o Facultate de Drept și cum nu mai aveam timp să învăț economie pentru a da admiterea la stat am intrat la Universitatea Româno-Americană pe care am absolvit-o în 2010. Am reușit la unul din cele grele exa-mene de admitere într-o profesie din România și am fost în primii 200 din 3450 de candidați”, ne-a declarat Mirel. Pentru el urmează o altă perioadă în care se va pune cu „burta pe carte”. Doi ani de studiu intens la Institut, dupa care va intra pe funcție. În paralel, intenționează să urmeze și o carieră didactică la nivel universitar la o Facultate de Drept, carieră în care are mari șanse să debuzeze cât de curand. Fotbalul va rămâne ceea ce de fapt a și fost, doar un hobby. Interesant este faptul că cei doi frați, Mirel și Cătălin au crescut fără părinți din anul 2002. „Ei sunt plecați în Italia la muncă și, spre deosebire de alte cazuri de copii părăsiți, am demostrat că se poate și altfel. Iar într-un final și-au primit recompensa și părinții noștri, care sunt mândri de noi”, ne-a declarat tânărul procuror Mirel Costin.
