Piața Unirii din Focșani își schimbă fața pe zi ce trece, termenul de finalizare apropiindu-se cu pași repezi. Primul eveniment care va avea loc în Piața Unirii este „Festivalul Viei și Vinului”, respectiv spectacolele cultural-artistice. Vineri seara, reprezentanții administrației locale au făcut proba la luminile din fântânile arteziene. Piața Unirii are însă o istorie fascinantă. Florin Dîrdală, arhivar la Arhivele Naționale – filiala Vrancea, s-a întors în timp și ne-a relatat cele mai importante momente din istoria Pieței Unirii, numită în trecut Sfântul Ioan, Munteni sau Libertății.
Viceprimarul Bogdan Matișan a stat, vineri, până seara târziu în Piața Unirii. Muncitorii au dat drumul la luminile din fântânile arteziene, iar Matișan a supravegheat zona ca totul să decurgă în bune condiții. „Ne bucurăm că am reușit să ne încadrăm în termen și putem să spunem că Piața Unirii e aproape gata. Aceste lumini sunt o pată de culoare și cel mai mult mă bucur când îi văd pe copii bucurându-se și alergând prin Piața Unirii. Sper ca tot efortul depus de municipalitate să fie apeciat de cetățeni, iar ceea ce am făcut să nu fie deteriorat”, a precizat Bogdan Matișan.
Dacă în prezent Piața Unirii este un loc relativ liniștit și mo-dernizat, nu la fel au stat lucrurile în trecut. Locul s-a născut acum mai bine de 500 de ani, pe granița dintre cele două provincii românești, Moldova și Muntenia, datorită unei îndeletnici străvechi: comerțul. „Cu siguranță că în acele timpuri, emblema acestei zone era doar vacarmul mulțimii cuprinsă de febra negustoriei mari și mici, iar treptat, această practică mercantilă a dus la cristalizarea unei așezări cu târgoveți statornici și ambițioși, datorită cărora mediul a evo-luat ușor, ușor, transformân-du-se într-o comunitate importantă în vremurile vechi”, relatează Florin Dîrdală. Piața Unirii, numită în trecut Sfântul Ioan, Munteni sau Libertății, și-a pierdut treptat rolul care o consacrase, de piață comercială, și s-a transformat prin proiecte de sistematizare, în ceea ce vedem în prezent. Primul astfel de proiect a fost al voievodului Grigore Ghica, care în anul 1661 a construit Mănăstirea Sfântul Ioan și a ridicat zidurile, ale căror urme le vedem și azi în jurul actualei biserici. Atunci, s-a fixat definitiv pentru viitor acest spațiu, locul în jurul căruia s-a născut orașul de azi. Următorul plan care a lăsat urme în tabloul acestei zone a fost secularizarea averii Mănăstirii Sfântul Ioan, când vechea grădină călugărească a fost alipită pieței, iar zidurile posomorâte ale mănăstirii au fost făcute una cu pământul. Dacă frumusețea locului nu a crescut prea mult cu această ocazie, a crescut cu si-guranță întinderea ei.
Zona comercială, mutată
Urmează anul 1886, când se ridică în apropiere clădirea veche a Primăriei Focșani, fapt care crește și mai mult interesul localnicilor pentru zonă, dar consfințește și începutul sfârși-tului pentru activitățile negustorești ale pieței. „Funcționarii primăriei nu erau dispuși să lucreze în gălăgia unei zone comerciale și primarii timpului mută activitatea de negoț a orașului pe locul actualei Piețe a Moldovei”, povestește Florin Dîrdală. Secolul al XX-lea vine cu o serie de măsuri edilitare și cu ridicarea Ateneului Popular „Mr. Gh. Pastia”, totul culminând cu perioada 1968-1970, când o dată cu construcția Consiliului Popular Județean și a Hotelului Unirea, se dă acestei piețe forma cunoscută azi.
„Ne era dor de acest loc…”
În fiecare seară, Piața Unirii este arhiplină de tineri, copii și părinți ieșiți la plimbare, bucuroși că în sfârșit au un loc unde să se poată relaxa. Deși Piața nu este încă finalizată, focșănenii sunt mulțumiți de cum arată locația și sunt încântați că au un loc de promenadă așa de generos. „Este încă praf, mai trebuie puse la punct câteva lucruri, dar în mare, Piața arată bine, ne place. Sperăm ca la final să arate cu adevărat frumos, să fie o încântare când ne plimbăm. Este singurul loc din oraș unde am putea cu adevărat să ne simțim bine, cu condiția să avem grijă de tot ce este acum nou și aranjat”, ne-a spus Mircea Gavrilă, un tânăr care se plimba prin parc îm- preună cu prietena sa.
Åži generațiile mai în vârstă, care au prins Piața anilor 70-80, sunt mulțumiți de cum arată în prezent centrul orașului. „Ies în fiecare zi cu nepoțelul în parc. Ne era dor de acest loc, după ce atâta timp a fost un șantier imens. Cred că arată mai bine ca înainte, sper să se păstreze așa frumos”, ne-a declarat și Maria Anton, o bunică aflată cu nepoțelul la joacă în parc.
