Cu toate că pretutindeni se promovează ideea de cuplu (Dragobetele, revelionul, Crăciunul în doi și alte asemenea în care a fi împreună cu cineva este de „bon ton” ), înainte de a te implica într-o relație trebuie să te gândești cam ce înseamnă asta pentru tine. Gesturi simple și care la prima vedere trec drept o necesitate a vârstei, se pot transforma în influențe toxice sau prilejuri de a te trezi complet schimbată, pe un drum diferit de cel stabilit inițial.
Iubirea care există, dar lipsește cu desăvârșire
Fiecare fată visează la băieți care mai de care mai populari și mai frumoși, uneori uitând complet că după ne-buniile dragostei, urmează conversații, schimburi de replici cu un rol important în bunul mers al relației. Iubirea se întreține prin implicare și, mai important, prin frumusețea caracterului. În prezent, criteriul majoritar de selecție este strict estetic; o pereche de ochi frumoși și un zâmbet cuceritor ajung pentru a lega doi oameni, dar pornind cu aceste firave rădăcini, cum putem avea pretenția sau curajul de a ne numi „cuplu”?
Cam nimeni nu mai tinde la idealuri cavalerești sau la reapariția unui sentiment la fel de puternic ca cel care i-a unit odată pe Romeo și pe Julieta, dar, dacă vrem să avem un suflet sănătos, trebuie să încetăm să ne mințim, spunându-ne că o atracție echivalează cu o potrivire fantastică, pe care cu îndrăzneală o etichetăm „dragoste”.
Să aruncăm o privire la marile povești de iubire, dar mai nimerit ar fi să ne uităm în inimile noastre și de abia apoi am fi îndreptățiți să căutăm nume pompoase do-rințelor noastre, însă după această analiză, cu siguranță alți termeni ar ieși la iveală, cuvinte mai exacte precum sexualitate, curiozitate, experiment, altfel de lucruri decât cele cuprinse sub umbrela iubirii. Nu trasez o graniță între corp și suflet, însă e bine să știm să facem diferența între noțiuni pentru a fi cât mai obiectivi cu noi înșine.
Cele mai amuzante argumente folosite pentru a verifica iubirea țin de renumiții fluturi în stomac pe care oricum îi ai în orice situație mai deosebită: când dai vreun examen important, când ți-e frică la culme de ceva și, printre altele, când îți place o persoană anume. Criticul interior îți șoptește că există riscul de a ruina orice șansă de a fi cu respectivul și îți dă o stare de nesi-guranță care se resimte și… culmea! în stomac.
Unii continuă să folosească sfătoși un proverb uzat, dar cu alte semnificații decât cele dorite: „Dragostea trece prin stomac!”. Între fluturi și delicii gastronomice cu rolul de a seduce este o distincție, dar e adevărat că locul lor comun de ma-nifestare e stomacul, însă ce-are toată comicăria asta de-a face cu iubirea? Unde este armonia și fericirea, ba-lansate de suferință și regăsirea în sufletul celuilalt?
În cotidian, este posibilă, așa cum unii onest spun, o „cuplare”, dacă nu la curent, cel puțin la buzele celuilalt, însă cam atât… Așadar, termenii sunt prețioși și iubirea, prin folosire prea frecventă a termenului, riscă să devină o falsă asumare de emoții.
Griji romantice și drumuri încurcate
Așa cum ne-am obișnuit, lumea adolescenților este una extrem de colorată, așa că, dacă unele fete preferă să ia la rând fiecare băiat pentru a testa „piața”, altele așteaptă momentul potrivit, uneori părând desuete sau mai grav, plictisindu-se chiar ele de așteptare. Comportamente diferite, dar aceeași căutare: descoperirea sexului opus. În continuare, două întâmplări relevante, puse în oglindă:
Vorbeam cu o tipă foarte drăguță despre viitor, planuri, speranțe și întorcându-ne în prezent, am întrebat-o cum se gândește să-și petreacă majoratul. Ea m-a privit nesigură și mi-a răspuns:
– Hm, 18 ani nu mi se pare o vârstă de sărbătorit, devii adult doar cu numele. 17 ani e încă o problemă pentru mine deoarece nu m-am sărutat încă, ce mai, sunt ușă de biserică…
– Te grăbești? Vine apo-calipsa și nu apuci să o faci și pe-asta?
– Apocalipsa nu, dar dacă mor nesărutată? Cine știe, azi ești, mâine poate nu!
Deci, privirea fatalistă asupra vieții încă mai are adepți. Îmi și închipuiam epitaful: „Regrete eterne! Fată bună, suflet de aur, minte sclipitoare, însă duce în mormânt un păcat mare: nu a fost sărutată!”. Să fim serioși, asta e frumusețea iubirii: se strecoară când ți-ai pierdut orice speranța de a o întâlni.
În paralel, o altă fată, mai cochetă și mai dezghețată, și-a dat întâlnire într-un parc oarecare cu un băiat. Când ajunge tipul în locul cu pri-cina, fata îl aștepta pe bancă, dar în brațele altuia, cum cânta Smiley într-o vreme, „prea ocupată cu gura lui”. Perplex, băiatul, cu aceeași perspectivă fatalistă de mai sus, își spune:
– Am trăit s-o văd și p-asta, ei drăcie, cel puțin nu mor neînșelat și fără decepții în dragoste!
Încurcate sunt căile Domnului și ale iubirii la vârsta adolescenței…
Cristina STANCIU
Colegiul Național Unirea
