În timp ce oficialii de la București reinventează Economatele, focșănenii se înghesuie la ușa de intrare a magazinelor cu haine aduse de peste hotare… la mâna a doua. Parcă niciodată nu a fost așa. Dacă la înființarea magazinelor second-hand, oamenii le ocoleau pentru a nu fi priviți cu dispreț de cunoștințe, acum mândria de a purta un lucru nou a capitulat în fața sărăciei. Focșaniul are câteva zeci de astfel de magazine unde hainele din Germania, Italia sau Spania sunt purtate ca nou-nouțe de focșănenii noștri. Mulți spun că aici se găsesc lucruri de calitate, dar și mai mulți spun că mai bine poartă o haină nouă, chiar dacă nu e „de firmă”. Cu toții au dreptate. Mai grav este că sunt destui oameni care pur și simplu nu își pot permite schimbări în garderobă și apelează la hainele la kilogram.
Am intrat și noi într-un astfel de magazin. De la ușă ne-a întâmpinat un miros de haine stătute, parcă spălate și nelăsate să se usuce. Åžtim bine că fiecare cetățean pe care îl vedem scormonind printre țoale nu vrea să fie văzut. O vânzătoare, într-un colț al magazinului, după casa de marcat își face aer cu un evantai, probabil și acesta adus de peste hotare după cum arată. E machiată strident și parcă își dorește să nu facă vânzare. Åžtie că oamenii sunt sărăciți aproape de insuportabilitate și sigur se vor întoarce în magazin pentru a plăti un kilogram de haine. În celălalt capăt al magazinului, printre combinezoane și geci de piele se orientează o doamnă îmbrăcată, cât de cât, bine. Nu vrea să vorbească cu nimeni și își vede meticulos de treabă în continuare. Nu caută ceva anume, dar dacă găsește o piesă care să-i placă, sigur că va ajunge la casa de marcat, la vânzătoarea machiată. Mai încercăm o dată să vorbim cu un cumpărător. Nu vrea să ne spună numele însă vorbește degajat despre motivul pentru care se găsește în magazinul second-hand și nu la vreun mall pretențios. „Nu sunt bani. Dacă încerci să îți cumperi o haină la banii pe care îi dai aici, ori e de foarte proastă calitate ori banii nu îți ajung. Am văzut pe aici și profesoare și oameni la care nu te aștepți”, ne-a spus un bărbat trecut ușor de 40 de ani. A muncit toată viața lui de până acum, dar niciodată, zice, nu i-a fost mai greu. Părăsim magazinul deranjați de căldură și de mirosul greu al țoalelor de firmă, purtate înaintea noastră de străinii pe care îi privim cu ochii mari când aterizează pe la noi prin țară. Poate odată am avut și noi tăria să-i privim în ochi de la egal la egal. Acum nu, purtăm îmbrăcămintea la care ei renunță și îi privim cu admirație. Trecem câteva străzi și intrăm într-un alt magazin de același gen. Același miros și aceeași căldură. Lipsește, în schimb, evantaiul. Vânzătoarea ne salută respectuos și ne invită la cumpărături. Hainele sunt așezate ordonat pe umerașe pentru a da impresia că nu sunt vechi. Unele chiar au eticheta pe ele. Au fost la vânzare în țările din vest, dar pentru că nu s-au vândut au ajuns în România. „Sunt noi!”, ne asigură vânzătoare care știe bine că nu avem de gând să cumpărăm nimic. Ne-a citit de la intrare. „Vin de obicei oameni mai în vârstă care nu prea au posibilități să-și cumpere haine noi. Sunt bune și acestea, multe sunt de firmă”, ne încurajează vânzătoarea. Întrebăm în stânga și în dreapta oamenii care se găsesc prin magazin. Cu toții ne privesc uimiți și de-ranjați. Uimiți pentru că poate nu înțelegem ce simt ei când pășesc pragul unui astfel de magazin și deranjați de faptul că cei din jur îi cataloghează ca sărăntoci. Nu, ei nu sunt sărăntoci. Ei sunt doar în criză, ei de fapt „trăiesc bine”, economia merge bine, iar conducătorii sunt foarte „interesați” de situația lor financiară.
Economatul resuscitat în interes electoral
Ne întoarcem la locul de muncă pentru a înșira toate cele văzute și discutate cu cei pe care i-am întâlnit. Nemulțumirile parcă se amplifică pe măsură ce ne dăm seama că poporul s-a degradat sub o conducere beată de putere și nepăsătoare la adresa păturii inferioare a so-cietății. În redacție aflăm că se vrea învierea Economatelor. Acele magazine de cartier în care pot intra doar pensionarii și cumpăra alimente la prețuri reduse. Acest tip de comerț a mai fost odată, dar s-a presupus că nu mai avem nevoie pentru că am evoluat. Reînvierea ne duce cu gândul că de fapt ne-am înșelat. Aleșii locali interpretează reînființarea Economatelor ca un gest disperat al Puterii de a recâștiga votul po-pulației. „Se apropie campania electorală și vor să le reînființeze. Prin măsurile pe care le-au luat cei de la Putere s-au îndepărat de pensionari. E un gest disperat al PDL-ului”, ne-a declarat fostul viceprimar al Focșaniului, George Mardare, în prezent consilier local PSD. El ne vorbește despre avantajele unui astfel de Economat, dar și despre cei care au ales să le piardă în lupta cu cetățenii. „Tot PDL-ul le-a desființat. Erau 16 Economate în Focșani, iar pentru spații nu se plăteau chirii. Administrația Piețelor avea aceste spații și le închiria gratuit pentru ca pensionarii să poată cumpăra la prețuri mai mici alimente. Sistemul a fost importat la inițiativa lui Adrian Năstase. Au fost foarte bune, au funcționat, până când comercianții au introdus și alte produse afară de alimente”, ne-a explicat Mardare motivul pentru care azi nu mai avem Economate. Cu siguranță că, în disperare de cauză, pensionarii s-ar bucura la un kilogram de zahăr mai ieftin, la un bidon cu ulei sau la o roșie vândută sub prețul pieței. Tot pensionarii sunt cei care află că pensiile nu mai pot fi plătite, că se găsesc haine și la second-hand și că sănătatea costă foarte mult, chiar dacă au mai plătit o dată pentru asta. În același timp în care ei descoperă noi metode de a economisi și renunță la medicamente, oficialii de la București arată ostentativ ultimele modele de automobile, haine de firmă, dar nu cumpărate la kilogram, și țin discursuri sforăitoare despre viitoarul alături de ei.
