Există în Memoria vegetală scrisă de Umberto Eco, următoarea afirmație: „Dacă experiența cărții vă intimidează încă, puteți începe fără teamă să citiți cărți la toaletă. Veți descoperi că și voi aveți un suflet.” Aș atribui această ironie subtilă, mai dgrabă, celor care publică texte de literatură on line, în format electronic, ascunzându-și în acest fel fața, experiența și forța bibliografică. Orice s-ar spune, chiar și cu argumente care să susțină povestirea electronică, literatura scrisă pe suport vegetal rămâne să susțină fiziologia delicată a artei, inspirația hieroglifică a metaforei, păstrarea simbolurilor.
Într-o publicație din Focșani, un prozator cu o ascensiune fulminantă până în Uninunea Scriitorilor din Romînia în doar câțiva ani de zile, îndeamnă pe cei care fac literatură să se înscrie în Rețeaua literară. Numle site-ului care își numără zilnic membrii, accesările și pe cei cărora le place (47 în ziua de 08.08.2011 !), seamănă cu un lanț de magazine comerciale. Într-un mod impersonal, suntem asigurați de administratorii site-ului (?) că „noi (adică ei) promovăm România prin cultură, promovăm valorile artistice prin intermediul schimburilor interculturale (!) la nivel european, promovăm valoarea, promovăm valoarile românești.” Profităm de ocazie și le urăm, la rându-ne, să facă, în timp util, cât mai multe „schimburi interculturale !”
Literatura on line distruge acel sentiment profund al bi-bliotecii (publice sau de acasă), de calm și voluptate a minții, ca element fundamental al lecturii. Cărțile încetează să mai fie niște „insule”, creativitatea este anulată de histrionismul inteligenței, facultatea spirituală este neglijată în favoarea funcției intelectuale care își găsește utilitatea în cantitatea de cunoștințe.
Pe internet sunt site-ri de literatură pe gusturile tuturor. Oferte de tot felul. Astfel, ai la dispoziție ste-uri pentru copii, cu literatură aservită comunismului, cărți de dragoste, literatură de divertisment, beletristică, erotică, SF, literatură franceză, spaniolă, italiană etc, proză sau poezie, inedite, interzise, politice, religioase, gratis sau contracost. Există până și un anticariat on line. Poți accesa Elefant.ro-cărți on line, Cititor de Proză, Prăvălia cu cărți (!), Acvatristica-pet shop on line, Nautilus-revistă online de li-teratură SF și Fantasy, Suspans.ro-Misterele care ne leagă, Aiudul Literar online ș.a.m.d. Cineva, greenboybogdan, întreabă curajos:”Am un blog de literatură, încerc să scriu o carte on line dar nu apar în căutările google și nu știu cum aș putea să îl fac mai cunoscut. Ce trebuie să fac ?” Nu am înțeles prea bine ce trebuie să facă cunoscut, dar îl așteptăm pe Cititor de Proză !
Evoc o amintire cu Corneliu Fotea din anticariatul din Focșani. Era iarnă. Pe atunci anticariatul se afla lângă fosta redacție a ziarului Milcovul (devenit liber după 1989) și nu era încălzit în niciun fel. Așa cum făcea deseori, Corneliu Fotea nu cumpăra nimic, lua doar cărțile de pe rafturi, le deschidea la întâmplare, apoi, în timp ce vorbeam fără măsură în dreptul rafturilor, își plimba mâinile pe copertele lor, le mângâia colțurile, le pipăia filele într-un mod erotic. Doamna Văsâi (vânzătoarea), chiar dacă trecea de ora închiderii, răsucea cheia în ușa de la intrare și, discretă, cu haina groasă trasă pe ea, își făcea socotelile ei fără să ne spună nimic. Åži așa cum se îmtâmplă întotdeauna cu secvențele din viață, pe aceea cu Corneliu Fotea am regăsit-o în mod firesc în cartea lui Umberto Eco: „Cărțile necitite ne privesc țintă de pe rafturi, ca o amintire a păcatului nostru.”
