Elevii din satul Ciușlea, comuna Garoafa, sunt nevoiți să învețe carte într-o școală care stă să se dărâme peste ei. Clădirea a fost ridicată prin anii ’60, iar acum arată mai rău ca după un bombardament. Cele 160 de suflete, care învață în clădirea respectivă, au parte, zilnic, de o priveliște dezolantă. În clădirea școlii orice se poate face, însă numai educație nu.
Prin acoperișul mâncat de rugină, apa se infiltrează foarte ușor, iar la orice ploaie mai zdravănă caietele școlarilor riscă să fie udate, la fel ca și ei. Nici măcar băncile nu dau semne că vor să mai stea în picioare. Cârpite prin toate locurile, băncile dau senzația că în orice clipă vor ceda sub greutatea copiilor. Pereții se degradează pe zi ce trece tot mai mult, iar spaima cadrelor didactice este că la cel mai mic cutremur întreaga clădire s-ar face praf într-o cli-pită și odată cu aceasta se va produce o adevărată tragedie. La tot acest peisaj dezolant contribuie sobele vechi și lipite prin toate colțurile, care nu mai dovedesc să încălzească sălile de clasă pe timpul iernii. Așa se face că în miezul iernii, școlarii au stat în clase la temperaturi de frigider. Temperaturile din termometre arătau șapte, cel mult opt grade, după cum spun profesorii, iar copiii veneau la cursuri îmbrăcați gros. Cu toate acestea, mâinile tot înghețate le erau. Este greu de crezut cum se mai puteau face în aceste condiții ore. Din cele opt săli de clasă, singura care arată cât de cât bine este sala de informatică. Aici, s-au efectuat lucrări de renovare, pentru că altcumva s-ar fi distrus calculatoarele, iar investițiile ulterioare ar fi fost cu mult mai mari.
De câțiva ani, autoritățile locale tot fac adrese către Prefectura Vrancea și cer fonduri pentru reabilitare. Cu toate acestea, reprezentanții Guvernului în teritoriu par că sunt surzi la problemele reale ale acestor copii și, de mai bine de trei ani, de când clădirea s-a degradat și mai mult, nimeni nu a luat nicio măsură. Nici conducerea Inspectoratului Åžcolar Județean (ISJ) Vrancea nu pare mai interesată de necazurile școlarilor, care trăiesc un coșmar în fiecare zi în care trebuie să meargă la cursuri. Singura scuză a nepăsării este lipsa de fonduri. Dar chiar și așa, copiii nu au nicio vină. „De 3 ani de zile, la un interval de două luni, fac adrese către Inspectora-tul Åžcolar și către Prefectură. Solicit acordare de fonduri pentru reabi-litarea școlii. Åžcoala este construită prin anii ‘60. Plouă prin acoperiș, sobele de teracotă stau să se dărâme, nici măcar nu mai pot fi reparate. În afara faptului că sunt periculoase din punct de vedere a emanațiilor de monoxid, sunt pline de crăpături și nici nu mai dau căldură. Păcat de cadrele didactice care își dau interesul! S-au dat bani pentru școli, care au fost apoi închise. Un exemplu este școala de la Vânători, care la două săptămâni după ce s-a dat în folosință s-a închis. Åži acea mână de var pe care am dat-o în clase, tot cu ajutorul părinților se face, deoarece nici măcar acele fonduri nu au mai fost alocate. Reușim să ne descurcăm, să aducem lemne pentru a nu suferi acești copii de frig. Nu avem nici măcar o promisiune că autoritățile vor avea în vedere solicitarea noastră. Normal că părinții vin și spun că vor să aibă școală bună pentru elevi”, spune Gheorghe Maghearu, primarul comunei Garoafa.
Åžcoală de îmbolnăvit elevi
Pentru că este foarte veche, clădirea nu doar că este nesigură, dar pune în pericol sănătatea și așa fragilă a copiilor. Cadrele didactice povestesc că, printre lecții, au grijă ca în sălile de clasă să fie în permanență găleți, pentru că atunci când plouă, apa pătrunde prin tavan. Umezeala permanentă a făcut ca parchetul să se umfle, motiv pentru care există risc sporit de îmbolnăvire a copiilor. Aceleași cadre didactice povestesc că s-a pus problema reabilitării școlii încă de la începutul anilor 1990. De atunci au trecut 21 de ani, degeaba. În tot acest timp, școala s-a degradat tot mai mult. „Este foarte dificil să stăm în această școală. Când plouă, noi stăm cu găleata sau ligheanul. Acoperișul este găurit, iar apa se infiltrează în clase. Suntem nevoiți să ne continuăm orele, să ne facem că nu vedem ce se întâmplă. Åžcoala este veche și ar avea nevoie de reabilitare. O altă problemă ar mai fi că apa de la ploaie se infiltrează și intră în clase și din acest motiv parchetul s-a umflat și este umezeală în clasă. Ne este teamă să nu se îmbolnăvească elevii. Se așteaptă din anii 90 să se reabiliteze școala, mai ales că alte școli din comună au fost reabilitate. Åžcoala are nevoie de reabilitare capitală, însă așa ceva nu s-a întâmplat! S-au pus doar termopane și s-au făcut grupuri sanitare acum câțiva ani, însă clasele au rămas la fel”, a precizat un cadru didactic al Åžcolii din Ciușlea. Afirmațiile cadrului didactic sunt întărite de un îngrijitor, care mărturisește că s-a săturat să umble cu găleata prin cele nouă săli de clasă, pentru ca apa să nu strice și mai mult clădirea, construită pe vremea bunicilor. „Sunt două clase în care plouă. De aproape trei ani, de când sunt aici, mereu am întâmpinat astfel de si-tuații, nu s-a luat nicio măsură pentru remediere”, a precizat Marian Maftei, îngrijitor la Åžcoala din Ciușlea.
Visul unei școli frumoase
Cea mai mare dorință a copiilor este aceea de a învăța într-o școală frumoasă. Într-o școală unde să nu se mai gândească în fiecare clipă că o bucată de tencuială ar putea cădea peste ei, că băncile sunt șubrede, că este frig și că umezeala le-a pătruns până la oase. Copiii mărturisesc că s-au săturat de această situație, care parcă dă semne că nu se va sfârși nicicând.
Într-o sală de clasă care arată ca o grotă, copiii se tem să mai intre. Cu toate acestea, din lipsă de altceva, suportă, doar pentru a învăța carte, cu speranța că într-o bună zi vor ajunge oameni mari. „Ne-am dori și noi să avem școală frumoasă, clase frumoase cu bănci noi, să nu mai fim nevoiți să îndurăm fri-gul în clase și să stăm cu găleata prin clasă, atunci când plouă. Din păcate, nu avem încotro, trebuie să venim la școală”, spune Mădălina, elevă în clasa a VI-a, la Åžcoala din Ciușlea.
Copiii se plâng că în aceste condiții jalnice nu pot face performanță. Cu toate acestea, se străduiesc din răspu-teri să nu înghețe la școală și dacă se poate, să învețe și lucruri utile, care le-ar putea fi de mare folos în viitor. „Ne este teamă să intrăm în școală, este urâtă și nu avem condiții optime pentru învățătură. Dar trebuie să venim la școală, să ne terminăm studiile. Indiferent că este frig stăm cu gecile pe noi, cu căciulile pe cap și mănuși de nici nu putem scrie! Se cer rezultate și ni se spune să învățăm, dar cum să înveți în așa condiții precare?”, a spus Violeta Florea, elevă în clasa a VIII-a.
Peisajul groazei este completat de imaginea unui câmp nesfârșit, căci gard împrejmuitor nu există. Mai mult, pe lângă faptul că învață în frig, copiii nu beneficiază nici de apă caldă, pentru a se spăla pe mâini. Cum instalația electrică este foarte veche, există riscul ca boilerul să producă, la utilizare, un scurtcircuit.
