Există multe lucruri interesante și puțin cunoscute privitoare la importanța iodului în organism. Descoperit în anul 1811 de către Bernard Courtois, mineralul determină cercetătorii în anii următori să îl încadreze printre nutrienții esențiali. Într-adevăr, iodul joacă un rol de bază în sintetizarea hormonilor tiroidieni, responsabili în desfășurarea procesului de creștere.
Unul dintre factorii ce trebuie evitați în perioada sarcinii este deficitul de iod, care se poate răsfrânge asupra sănătății fizice și mentale a copilului. De asemenea, iodul s-a mai dovedit a fi un antiseptic eficace. Circa 60 % din rezerva totală de iod a orga-nismului este stocată la nivelul glandei tiroide, iar restul se găsește în sânge și mușchi. Obținerea unei cantități suficiente de iod prin alimentație a fost și continuă să fie o problemă pentru oamenii din multe zone geografice, mai ales pentru cei din lumea a treia. Începând cu anul 1924, odată cu introducerea pe piață a sării iodate, satisfacerea cerinței zilnice de iod a fost rezolvată fără eforturi fizice sau financiare în țările industrializate. Alte surse importante de iod sunt cele naturale, fructele de mare, peștii de apă sărată, fructele și legumele în gene-ral, dintre care mai cu seamă usturoiul, ceapa, broccoli, ridichile etc.
Cantitatea zilnică recomandată este de 150 mg/zi pentru o persoană adultă. Femeile însărcinate sau cele care alăptează au nevoie între 157 mg/zi și 200 mg/zi. Deficitul de iod poate avea multiple cauze. Pe de-o parte, fiind sensibil la căldură, anumite metode de prelucrare a alimentelor îl eli-mină înainte de a servi în vreun fel organismului. Pe de altă parte consumul în exces de varză, nuci și acid oleic nesaturat diminuează nivelul de iod din organism. Problemele semnalate în general la bolnavi sunt: lipsă de energie, nervozitatea, pulsul scăzut, părul uscat, re-zerve anormale de grăsimi, gușă, colesterolul ridicat, anemia și cancerul de sân. Unii izotopi radioactivi ai iodului pot fi utilizați în tratarea cancerului tiroidian. Organismul uman acumulează iod în tiroidă, iar izotopii iodului radioactiv pot distruge țesutul afectat de cancer în mod selectiv, în timp ce doza radioactivă rămâne mică pentru restul organismului. Emisiile de iod radioactiv provenite de la ca-tastrofe nucleare afectează tiroida, administrarea de iodură de potasiu prevenind absorbția acestuia la nivelul glandei. Pentru un efect complet este recomandată admi-nistrarea iodurii de potasiu înaintea expunerii cu cel puțin 12 ore pentru un efect complet, însă are o eficiență ridicată și dacă este administrată la scurt timp după expunere.
