Este mai greu când borșul se prepară pentru prima dată. Un vas de pământ de circa 15 litri este cel mai potrivit, dar merge și o putinică din lemn de fag sau un borcan de circa 10-15 l și pe care l-ați golit de murături.
Pentru prima dată când preparăm borșul, trebuie să ne asigurăm cu materie primă, și anume:
– circa 10 kg de tărâțe de grâu;
– circa 2-3 kg de făină de mălai;
– circa 1 kg de făină albă;
– drojdie de bere, o bucățică cât o nucă;
– apă curată, bună de băut.
Huștile – este amestecul ce rămâne pe fundul borcanului după ce s-a decantat lichidul acrișor numit borș. Huștile sunt necesare întotdeauna la prepararea unei noi cantități de borș, întrucât conțin fermentul necesar producerii acestuia. În cazul când borșul se prepară pentru prima dată și nu avem „huști”, se face o maia din 250 gr de mălai amestecat cu apă fiartă. După ce se răcește puțin, se adaugă 2 linguri de făină de grâu. Se amestecă și se lasă să dospească 12 ore. Numai în cazul în care doriți să obțineți mai repede borșul, adăugați drojdie de bere, o bucățică cât o nucă, altfel nu, și atunci puteți umple borșul la numai 2 ore. E preferabil să lăsați să se producă fermentația în mod natural. Această maia se adaugă în locul huștilor la prepararea borșului.
Prepararea:
La 10 litri de apă se pun 1,5 kg de tărâțe de grâu, 1-2 kg de mălai și o farfurie de huști rămase de la alt borș. Se lasă apa să clocotească. Între timp, se prepară o plămădeală din tărâță de grâu și făină de porumb amestecate cu apă rece. Se lasă să stea circa 1-2 ore. Peste această cantitate se toarnă apă clocotită, amestecându-se mereu cu făcălețul.
După ce s-a mai răcit puțin, se adaugă huștile – nu se vor pune în apă fierbinte pentru că moare fermentul. La acest amestec puteți adăuga 2-3 cărbuni stinși, pentru că ajută la limpezirea borșului. Pentru ca fermentația borsului să se producă mai repede, se așează vasul într-un loc mai călduț. După 12-14 ore, borșul s-a acrit. Se trage în sticle de 1 kg, după ce în prealabil a fost filtrat prin tifon curat, și se păstrează la frigider sau la loc răcoros. Se bea la temperatura camerei.
Observație!
Dacă veți folosi borșul la prepararea unor ciorbe sau chiar borșuri, puteți pune în aceste sticle câte un fir de leuștean sau cherval, dar dacă doriți să îl consumați ca atare, folosiți frunze de vișin.
Conferă o savoare deosebită. Vara, când vă topiți de căldură, beți câte un pahar de circa 200 gr. de borș. E reconfortant.
