Vrâncenii plătesc prețuri de două ori mai mari pentru fructele și legumele aduse din străinătate deoarece produsele românești sunt inexistente pe rafturile magazinelor. Doar 10% din legumele și fructele aflate pe rafturile supermarketurilor din Vrancea sunt de proveniență românească. Chiar și în Piața Moldovei, focșănenii găsesc salată verde și mere aduse din Italia, ceapă din Olanda sau morcovi din Turcia. Rar, ici colo, poate fi găsită câte o salată de la Bătinești sau un măr de la Suraia. Legumicultorii și comercianții români spun că vina aparține statului român care nu încurajează și nu subvenționează producția de legume și fructe.
Aproape 90% din legumele și fructele de pe rafturile magazinelor vrâncene sunt aduse din străinătate. Deși produsele românești au dispărut practic din comerț, oficialii statului român se plâng de suprafețele mari de teren rămase pârloagă, fără să spună că nu acordă nicio subvenție producătorilor de legume și fructe.
„Circa 10 % din legumele și fructele vândute în magazinele din Vrancea sunt produse în România. De exemplu, avem ardei gras și morcovi din Turcia, dar și din Grecia, Spania. Din Italia se aduc mere dar și salată verde. Bananele sunt aduse din spațiul extracomunitar. Din Olanda importăm ceapă iar din China se aduc usturoi și pomelo. Pe lista produselor românești sunt ciupercile, cartofii, varza”, a afirmat Mariana Botea, purtătorul de cuvânt al Direcției Agricole.
Una din cauzele lipsei de legume și fructe românește este absența unei strategii naționale pentru producția și promovarea produselor autohtone. Dacă înainte de 1989 existau depozite pentru păstrarea fructelor și legumelor, acestea au ajuns în paragină în cei 20 de ani de capitalism românesc. Fără subvenții, care le-ar permite producții la prețuri competitive, depozite pentru păstrarea produselor, producătorii de legume și fructe au ajuns la sapă de lemn și se chinuie să supraviețuiască în așteptarea unui viitor mai profitabil.
Producătorii cer o strategie națională pentru agricultură
Nici pe tarabele din Piața Moldovei nu sunt vândute prea multe produse românești. Rar pot fi găsiți țărani care vând mere, prune uscate sau legumicultori din Bătinești sau Biliești. „Statul ar trebui să aibă o strategie națională pentru sprijinirea legumicultorilor, a producătorilor de fructe. Noi nu primim subvenții, nu suntem sprijiniți așa cum, de exemplu, se întâmplă în Spania. Trebuie sprijinită înființarea de asociații iar în supermarketuri să fie sectoare speciale pentru producătorii locali”, ne-a spus Daniel, un legumicultor din Bătinești.
Diferența între produsele autohtone și cele importate sare imediat în ochi. De exemplu, diferența între un măr importat din Italia și unul păstrat în România se vede încă de la coajă. Cel importat are coaja lucioasă de la substanța cu care a fost spălat pentru a rezista mai mult timp, în timp ce mărul românesc are coaja puțin încrețită, din cauza temperaturilor reduse la care a fost păstrat.
Producătorul român, sufocat de birocrație
La nivelul județului Vrancea, doar supermarketul Zanfir mai asigură loc pe rafturi pentru produsele din județ. Managerul supermarketului, Lilieana Zanfir, a acuzat numărul mare de certificate și hârtiuțe cerute de instituțiile de control ale statului atunci când este vorba de produse românești. În schimb, importatorilor li se cere doar un certificat de conformitate. „În urmă cu aproape doi ani am încercat să aducem mere de la producător din zona Suraia. Erau foarte bune, la jumătate de preț însă au venit de la Direcția Agricolă și ne-au întrebat de ce vindem fără certificat fitosanitar și alte documente. Nouă ni se cer o mie de documente pentru marfa românească iar din străinătate se cumpără cu un singur act”, a afirmat Lilieana Zanfir.
Managerul a arătat că vânzarea de legume și fructe ar putea fi impulsionată, în zonele cu specific legumicol, prin amenajarea unei piețe en-gros.
De asemenea, producătorii de legume și fructe autohtoni ar trebui să se îndrepte către rețelele de comercianți români și să nu viseze să pătrundă în rețelele supermarketurilor care aparțin multinaționalelor.
„Multinaționalele au diverse taxe pe care le impun încât, în final, producătorul rămâne cu un profit de 1%. Producătorii români trebuie să se îndrepte spre comercianții români, spre rețelele autohtone de comercianți. De exemplu, aș dori să vând cartofi românești, de Covasna, dar nu găsesc și sunt nevoită să aduc tocmai din Olanda”, a precizat Lilieana Zanfir.
