Dietoterapia sau terapia prin alimentație este acea formă de terapie care utilizează alimentele, fie în starea lor naturală, fie prelucrate în modalități speciale, ca remedii împotriva diferitelor afecțiuni. Ea folosește ca punct de plecare diagnosticele stabilite de medicina clasică.
Există două accepțiuni generale ale acestui termen:
1. dietoterapia simptomatică- care urmărește înlăturarea sau ameliorarea manifestării bolii. Se folosește în formele acute de boală sau în acutizarea unor boli cronice.
2. dietoterapia de fond- care are drept scop corectarea sau înlăturarea cauzelor care fac posibilă apariția unor boli. Se folosește în bolile cro-nice, de lungă durată, în care există o perturbare mai profundă a structurilor funcționale ale organismului
În medicina alopată, elementul esențial în tratament este medicamentul care luptă cu boala și împotriva tulburărilor provocate de aceasta. Corpul nu este inclus ca factor al tratamentului decât în ultima instanță. El nu participă la tratament, ci suportă acțiunea medicamentului.
Dietoterapia consideră organismul ca un tot unitar iar simptomele considerate neesențiale de către medicii alopați sunt evaluate și analizate conform propriei concepții despre sănătate și boală.
Există trei concepții fundamentale în dietote-rapie:
1. Intoxicarea – desemnează toate perturbările metabolice apărute ca urmare a moștenirii genetice, a stilului de viață și alimentație
2. Dezintoxicare sau purificare – Bolile apar ca urmare a unei intoxicări cu produse metabo-lice reziduale iar simptomele bolilor semnifică lupta organismului de a localiza aceste toxine și de a le înlătura. De aceea, organelor eliminatorii (pielea, rinichii, tubul digestiv, ficatul și vezică biliara) li se atribuie o mare importanță în dietoterapie, dezintoxicarea făcîndu-se prin acestea.
3. Reîncărcarea – după ce s-a făcut terapia de dezintoxicare, organismul trebuie reîncărcat energetic și nutritiv, pe cale respiratorie și printr-un anumit fel de viață și alimentar.
