Nu este adevărat că șefului Tribunalului Vrancea, ales între timp și membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), i-ar cam plăcea să tragă la măsea apă plată cu lămâie și… puțin, dar puțin de tot alcool. Cică domnia sa (căci cum i-am putea spune altfel!?) ar obișnui să meargă cu vreo 2-3 amici, de minimun două ori pe săptămână, la o bodegă de prin oraș, situată în apropierea Tribunalului, pentru a-și drege gustul de friptură cu o cinzeacă mică. Åži din una mică în alta și mai mică, omul nostru se cam matolește, de le este rușine amicilor cu el. Bon… Cum timpul trece repede, se face ora de plecare acasă, iar amicii domnului judecător nu prea știu cum să-l transporte pe acesta spre domiciliul conjugal… Se gândesc vreo câteva minute, apoi le vine ideea salvatoare: să-l bage în portbagaj, căci în felul acesta nici nu e recunoscut de dușmani. Åži uite așa, de vreo câteva luni încoace, de vreo două ori pe săptămână, proaspătul membru CSM se plimbă cu mașina… în portbagaj.
