Podcast de Vrancea 2.0
În Focșani miroase a tei. Mă gândesc la plopii lui Eminescu și cum unul dintre ei a fost doborât de o furtună zilele trecute.
La Bac încă se dă Creangă, iar la Palatul Cotroceni încă se discută despre guvernul care nu este.
Sufletul meu încă tânjește după Valea Râmnicului.
Am fost acolo cu un scop declarat – acela de a vedea cum e la Festivalul Rusaliilor din Vintileasca – și cu unul mai puțin definit – acela de a ne întâlni cu profesorul de istorie și geografie Sorin Pantelimon și de a ne lăsa duși de acesta în locurile magice, de pe această Vale.
Până la întâlnirea cu domnul profesor, ne-am tot oprit pentru că intrasem parcă într-un fel de tărâm al hobbiților din „Stăpânul inelelor”, acel „Pământ de Mijloc”, unde elfi și vrăjitori cu intenții bune fac cerul mai senin, norii mai pufoși, iarba mai verde, florile mai colorate. Undeva, într-o vale, am zărit câteva lacuri și câteva vaci, care întregeau un tablou pictat parcă de Grigorescu, dar care prinsese viață sub suflarea sânzienelor – zâne nocturne care dănțuiesc până înaintea primei raze de soare.
Nu cred că puteam găsi un ghid mai bun decât domnul profesor Sorin Pantelimon. Deși m-am plâns permanent de căldură, de faptul că tot trebuia să urc și să cobor, ne-a condus cu răbdare și ne-a explicat, în ciuda întreruperilor mele, tot ce era de explicat. Ne-a dus „La Strâmtoare”, unde câțiva turiști se răcoreau în apele Râmnicului Sărat, ne-a arătat „Zidurile Uriașilor”, „Pietrele Mâței”, „Izvoarele de sare”, am mers pe puntea care duce spre satul Dealu Sării, dar și în locația de lângă Primăria Jitia, unde a reușit să adune obiecte vechi, de la războaie de țesut și costume populare, oale și ulcele, mobilier, la un ghiozdan vechi de o sută de ani, folosit de copiii de atunci și la săniuș. Ne-a povestit despre beneficiile apei sulfuroase, despre boieri și mănăstiri, despre Rusalii și Sânziene, am aflat că trovanți nu sunt doar la Buzău, ci și în această zonă, că ciobanul Bucur a plecat de aici și a ajuns pe malul Dâmboviței, născându-se astfel Bucureștiul.
Valea Râmnicului chiar e buricul Pământului, așa cum sunt convinși colegii noștri născuți și crescuți aici.
Sunt peisaje care îți taie răsuflarea, care te teleportează în timpul miturilor, al uriașilor, al ielelor, al zmeilor și balaurilor, al bătăliilor epice dintre bine și rău, când, invariabil, inevitabil, Dumnezeu ieșea învingător și mai adăuga un strat de lumină, un strat de bunătate, un strat de frumusețe peste locuri și oameni.
Am ajuns toropită de căldură la Festivalul Rusaliilor de la Vintileasca, unde sute de oameni asistau la spectacolul folcloric care avea loc pe scenă sau cumpărau diversele produse puse la dispoziție de comercianți. Era forfota de la orice festival, dar dacă voiai liniște și puțină răcoare, Lacul Mare (Lacul fără fund) era acolo cu nuferi crescuți de sirenele de apă dulce, oglindă a cerului, lângă care autoritățile locale au amenajat un părculeț cu copăcei și băncuțe.
Am fost apoi cu domnul profesor pe un deal unde a fost instalat un leagăn înalt, de unde se vede lacul, iar priveliștea este su-per-bă. Ne-a dus și la „Pietrele fetei” și ne-a spus legenda acestora, legendă care, ca atâtea altele din Vale, are de-a face tot cu uriașii.
La Festival ne-am întâlnit cu primarul Tudorel Vâlcociu, care, gazdă fiind, părea că e nevoie să fie peste tot în același timp, dar și-a găsit câteva momente ca să ne spună câteva cuvinte într-un dialog cu președintele Consiliului Județean Vrancea, Nicușor Halici, și el om de la munte. Am vorbit, desigur, despre drumul până la Vintileasca, dar și despre dragostea pentru Vrancea, pentru oamenii și tradițiile ei.
Vă invit așadar să urmăriți filmările noastre spectaculoase, pe canalul de YouTube – Monitorul de Vrancea, la rubrica Podcast. Am făcut două videoclipuri, pentru că mi s-a părut că nu puteam băga atâta frumusețe în unul singur. Urmăriți-le pe amândouă, apoi mergeți să vizitați minunata Vale a Râmnicului. Drumul până la Jitia e bun, până la Vintileasca nu prea, dar eu zic că merită deplasarea.
Vizionare plăcută și vacanță frumoasă!
P.S. Mulțumesc domnului profesor Sorin Pantelimon, autorul Monografiei comunei Jitia, apărută în 2022 la Editura Rafet, și al studiului monografic – Comuna Vintileasca, apărută la aceeași editură în anul 2020.
