A fost redescoperit în urmă cu două decenii de către o fitoterapeută de origine austriacă. Un remediu despre care experimentata cunoscătoare a plantelor spunea că vindecă aproape orice boală. Nu era departe de adevăr. Prin timp, miraculoasa tinctură – o veritabilă „antologie” de ierburi tămăduitoare – a dovedit că are efecte benefice asupra sănătății, dobândindu-și rapid o celebritate meritată. Milioane de flacoane cu prețiosul elixir, în tot felul de formule și diluții, au fost vândute anual pe tot mapamondul, bitterul suedez devenind între altele și un simbol al reînvierii tradiției de vindecare cu plante.
Se pare că această tinctură a fost descoperită în Evul Mediu – un elixir din plante care să prelungească tinerețea. După un succes fulminant, elixirul-minune a căzut în uitare, fiind păstrat și transmis din tată în fiu, doar într-o fa-milie de medici suedezi. Bi-tterul suedez și-a dovedit din nou eficiența într-o serie impresionantă de boli, de la indigestii și migrene la boală canceroasă și maladiile de piele greu vindecabile.
Au apărut tot felul de versiuni ale bitterului suedez, în afara celei cu 32 de plante: cu 16 plante, cu 12 plante, cu 8 plante, dar și cu 180 de plante.
Calități curative
Este un extract hidroalcoolic sau, altfel spus, o tinctură din plante medicinale amare. De altfel, este uneori numit și „aperitiv amar suedez”. Plantele și gustul amar au o importanță deosebită în terapia naturistă. Remediile naturale amare sunt un drenor puternic pentru ficat și vezica biliară, sti-mulează procesele de eli-minare prin amplificarea peristaltismului digestiv, activează digestia prin sporirea secreției de sucuri gastrice.
Din punct de vedere psihomental, gustul amar este asociat dezamăgirii – o sintagmă care, analizată din punct de vedere etimologic, înseamnă descoperirea, eliberarea de amăgire.
De aceea, în medicina holistică, remediile amare au în plan psihologic rolul foarte interesant de a ajuta la eli-minarea convingerilor și ideilor false, cu alte cuvinte, a amăgirilor, care conduc la boală. Practic, nu se poate vorbi în medicina naturistă de un proces de dezintoxicare eficient și complet în care să nu fie folosit gustul amar.
Ei bine, diferitele variante de bitter suedez sunt o colecție fără egal de plante amare, cu diferite nuanțe. Astfel, acest bitter conține plante amare pure (gențiană, țintaură, anghinare), amare aroma-tice (pelin, coada-șoricelului, coajă de portocal amar), amare saline (cicoare, păpădie), amare mucilaginoase (lichen de Islanda) etc. Din acest motiv, acest elixir amar este un drenor și detoxifiant extraordinar, ceea ce și explică efectele sale vindecătoare într-o gamă extrem de mare de boli. În ciuda popularității sale ca leac, nici până în prezent nu se știe cu precizie care este rețeta originală de bitter suedez.
De fapt, anumite componente ale sale, cum ar fi theriacul venețian, sunt chiar formule obținute prin procedee alchimice, procedee care nu mai sunt cunoscute în prezent. Dar asta nu exclude eficiența lui.
Rețete românești
Există și rețete românești. Mai ales flora medicinală spontană a României este extrem de bogată în plante medicinale amare și aromatice, cu efecte foarte puternice care, incluse în rețeta acestui remediu, fac adevărate minuni.
Apoi, concentrațiile de principii active de la bitterurile românești sunt mult mai mari decât la cele aduse din străinătate, unde, în mod curios, se pune mai mult accent pe gustul plăcut al remediului decât pe acțiunea sa terapeutică.
În fine, se pare că în domeniul terapiei cu plante, creativitatea autohtonă a găsit un teren foarte bun de exprimare, așa încât au fost găsite niște rețete de bitter care pun foarte bine în valoare principiile ce stau la baza alcătuirii acestui remediu.
Afecțiuni pentru care se recomandă: indigestie, balonare; dischinezie biliară; afecțiuni hepatice cronice; anorexie, anorexie psihică; boli de piele, afecțiuni alergice; guturai (răceală), gripă; cistită, infecții renale; tulburări intestinale; febră; stări de greață; viermi intestinali; tromboflebită; arsuri; înțepături de insecte.
