Guta este o boală metabolică în care se produce în exces acid uric. Acesta nu se elimină prin urină, așa cum este normal, ci se depune, sub formă de urați, în articulații sau în alte părți ale corpului.
Cauze:
Anomalia caracteristică a bolnavilor de gută este creșterea concentrației de acid uric în sînge (hiperuricemie). Aceasta apare fie din cauza unei producții crescute de acid uric în organism, fie a unei eliminări scăzute prin rinichi. Acidul uric este un produs rezultat din metabolismul proteinelor, excesul putându-se explica printr-un aport exagerat de carne și viscere (bogate în nucleoproteine). La producerea acestei stări poate contribui dereglarea unor verigi metabolice, care explică de ce în condiții alimentare similare numai unii dintre bolnavi pot prezenta acid uric în exces în sînge.
Factori de risc:
În producerea acestor anomalii, pe lîngă aportul exagerat de carne (nucleoproteine) au rol și alți factori și anume: – supraalimentația (în general) – consumul de alcool – sedentarismul. Mulți dintre cei care au gută sînt obezi, mari consumatori de carne și băuturi alcoolice, sedentari. Se poate afirma astfel că guta este rezultatul nerespectării regulilor de viață rațională, în special de alimentație rațio-nală. Un rol important are și ereditatea, guta apărînd cu frecvență mai mare în anumite familii. În cadrul acestor familii, la unii membri se constată o tendință marcată de a avea acid uric în exces în sînge și apar crizele tipice de gută.
Tipuri:
Există o gută primară (pri-mitivă) cu caracter familial, ereditar, și o gută secundară, care poate apărea în boli diferite (în boli ale sîngelui, în boli endocrine, în boli de piele, cum ar fi psoriazisul, în boli profesionale, cum ar fi saturnismul). Adesea, se asociază cu obezitatea și diabetul zaharat. Guta are două moda-lități evolutive: acută și cro-nică. O perioadă de 5-10 ani sau chiar mai mult, boala evoluează sub forma unor crize acute; după această perioadă de timp, pe prim plan se situează manifestările cronice ale gutei.
Simptome:
Criza acută de gută. Prima criză de gută poate să apară în plină sănătate: bolnavul se culcă în condiții normale, este trezit brusc din somn, în timpul nopții, de dureri de mare intensitate (violente) apărute în articulația degetului mare de la picior. În scurt timp, această articulație se umflă (tumefiază) și se înroșește, pielea devine întinsă, strălucitoare, iar durerea este insuportabilă. Inflamația articulației și a țesuturilor din jur este atît de pronunțată, încît unii bolnavi cred că au o infecție și încep să ia antibiotice din proprie inițiativă. Brusc, spre dimineață durerile scad puțin, dar se intensifică în cursul nopții următoare. În cîteva zile, fenomenele articulare dispar complet cu o senzație de mîncărime și descuamare a regiunii. În lipsa unui tratament, o asemenea criză poate dura 8-10 zile sau mai mult. Rareori, criza durează 2-3 săptămîni. Recidivele pot apărea după luni sau ani. Cu trecerea anilor, crizele acute de gută devin tot mai frecvente și afectează și alte articulații. Pot fi afectate gleznele, genunchii, articulațiile mici ale degetelor mâinii, coatelor. Criza poate fi însoțită de febră, astenie, lipsa poftei de mîncare. În cazul multor bolnavi, se pot deosebi unii factori ce intervin în declanșarea crizelor acute de gută: cel mai des este vorba de un exces alimentar, de o masă copioasă, la care se consumă mult vin, sau alt alcool. Uneori, poate interveni un efort fizic, un traumatism, o emoție puternică. Manifestările cro-nice de gută. Acestea apar după mai mulți ani de evoluție, după repetarea mai multor crize acute. Sînt determinate de depunerea uraților în piele, articulații și rinichi. Apar niște proeminente lîngă articulații (tofi gutoși), care pot fi observate în regiunea pavilionului urechii, sub forma unor noduli proeminenți, alb gălbui. Noduli asemănători pot apărea și la nivelul degetelor mâinii, coatelor, tendoanelor Achile. În stadiul cronic, articulațiile sînt inflamate, deformate și dureroase. Sînt afectate, în special, articulațiile degetelor mâinii. De asemenea, tot în stadiul cronic, prin eliminarea unei cantități mari de urați prin rinichi, are loc o încrustare a acestuia (nefropatia gutoasă) și o depunere sub formă de pietre (calculi) în bazinet și în căile urinare. În general, evoluția bolii renale este spre insuficiență renală, iar pietrele renale migrează, producînd dureri intense, cunoscute sub numele de colici renale.
