Vitamina A mărește rezistența la infecții a cartilajelor, a mucoaselor și a pielii, ajută la adaptarea vizuală, la dezvoltarea normală a scheletului și a smalțului dentar, precum și la buna funcționare a ficatului, a tiroidei și a altor organe. De asemenea, ea contribuie și la reglarea somnului și a tensiunii arteriale, intervine în metabolismul proteinelor și al sărurilor minerale (îndeosebi al calciuiui, al grăsimilor și glucidelor, joacă un rol important în îngrijirea pielii și a mucoaselor, ca și în stimularea creșterii.
Retinolul are un rol deosebit și în buna funcționare a organelor vizuale, carența respectivă ducând la scăderea capacității de adaptare a ochilor la lumina difuză, în cazuri mai grave putând apărea o ulcerare a mucoasei-oculare și chiar a corneei, fapt ce poate provoca opacirea cristalinului și orbirea (cecitate crepusculară, xeroftalmie etc.).
Carența de vitamina A mai poate produce și alte neajunsuri, cum ar fi:
– degenerarea nervilor olfactivi și a celor acustici;
– scăderea rezistenței la infecții respiratorii și digestive,
– faringite, bronșite, enterocolite;
– scăderea acuității vizuale (îndeosebi la fumători);
– diferite tulburări psihice ;
– diminuarea creșterii la copii;
– afectarea glandelor sexuale și tulburări în funcționarea lor;
– afectarea aparatului urogenital;
– îngroșarea și uscarea pielii;
– atrofie testiculară, uscăciune vaginală;
– nervozitate și anxietate;
– insomnii, cefalee, hipertensiune arterială;
– unghii casante, păr devitalizat și alopecie etc.
Vitamina A este indicată în afecțiuni cum ar fi: fotofobie, conjunctivită, cheratită, xeroftalmie, acnee, seboree, arsuri, ulcere, furunculoză, calculoză renală, cistite, pielite și pielonefrite, diferite afecțiuni hepatice și biliare, arterioscleroză, hipertiroidism, hiperglicemie, colite și enterocolite, ulcer gastric, tulburări premenstruale, tulburări de sarcină și alăptare etc.
Vitamina A ca atare (retinolul) se găsește, de obicei, în cantități apreciabile, numai în produse de origine animală, ea exprimându-se cantitativ în mcg, mg și, mai nou, în Unități Internaționale (U.I.) sau Echivalenți Retinol (R.E.), la 100 g produs comestibil. Echivalenții Retinol (R.E.) reprezintă greutatea corespunzătoare de retinol absorbit și asimilat de către organism.
Retinolul (vitamina A) poate fi preluată și din produsele alimentare de origine vegetală, din fructe și legume, și anume din fracțiunea de beta-caroten, conținută în cantități apreciabile de unele dintre acestea (făină de grâu, mălai, ardei gras, ceapă verde, morcov, spanac, roșii, caise și prune uscate etc.). Data fiind această situație, carotenul (beta-carotenul) conținut de fructe și legume este considerat că fiind, de fapt, provitamina A. Ca o excepție, mai conțin caroten și unele produse alimentare de origine animală, cum ar fi: gălbenușul de ou, ficatul, laptele și produsele lactate etc. Dacă alimentația este săracă în grăsimi, se elimină, o dată cu fecalele, 90% din carotenul ingerat și, de asemenea, randamentul absorbției respective este de 5-6 ori, uneori chiar de 10 ori mai mare, dacă fructele și legumele care îl conțin se consumă după fierbere, proces căruia, spre deosebire de retinol, carotenul îi rezistă fără să suporte pierderi. Pentru realizarea acestei adevărate performanțe trofice, se impune ca vasele în care se face fierberea vegetalelor cu caroten să nu fie oxidante, să nu fie, prin urmare, fabricate din fier sau din cupru, ci să fie perfect emailate sau făcute din sticlă.
În legătură cu provitamina A (beta-carotenul), trebuie amintit și faptul că aceasta dispune de virtuți anticancerigene și mai mari decât retinolul. Tot despre caroten se mai afirmă că, datorită antioxidanților pe care îi conține, face să fie redus cu o’ treime procesul de înrăutățire a stării de sănătate a ochilor (evitându-se chiar și orbirea), precum și procesul de instalare a diferitelor afecțiuni cardiace. Aceste efecte benefice ale carotenului au fost determinate, până în prezent, în cazul morcovilor, al spanacului și al verzei.
Spre deosebire de retinol, carotenul nu este sensibil nici la lumină, fiind în schimb sensibil la uscăciune, motiv pentru care se impune păstrarea, în fructe și în legume, a gradului de umiditate avut în perioadă recoltării.
