Măceșul este cunoscut și sub denumirea de : răsura, trandafir sălbatic, cadir, rujă. Este foarte răspîndit în țara noastră. Deoarece nu suportă umbră, se instalează în rărituri de păduri de foioase sau pe marginea acestora, prin poieni, pe coastele cu expunere însorită, în pasuri și fânețe. În scopuri medicinale se folosesc fructele recoltate în lunile august-septembrie, înainte de căderea brumei, în funcție de altitudinea terenului, când măceșele capătă culoarea roșu-închis.
Constituenții principali ai măceșelor:
– acid ascorbic (vitamina C) și acid dehidroascorbic, vitamina A, vitamine B1 și B2, vitamina P, acid nicotinic, vitamina K, zahăr invertit, tanin, flavonoizi, săruri minerale, vitamina E, lecitină, zaharuri etc.
Măceșele sunt indicate în avitaminoze, enterocolite, calculoză renală, tulburări de circulație periferică. Se poate consuma sub formă de decoct, sub formă de băutură răcoritoare obținută prin amestecarea a 10g măceșe spălate și zdrobite, cu un litru de apă rece, se pot consuma fructele de măceș din care s-au eliminat sâmburii și perii, pulverizate și amestecate cu miere de albine sau se poate consuma pulpa măceșelor care este suculentă și dulce.
