Curtea Constituțională (CC) a stabilit că prevederea legală care dă posibilitatea partidelor politice să cumpere sedii de la stat la preț de inventar în fiecare sector al Capitalei, pe lângă un sediu central, este neconstituțională, încălcând dreptul autorităților locale de a dispune de proprietăți. Curtea Constituțională a decis, în 29 aprilie, că prevederile articolului 3 alineatul 2 și articolului 4 alineatul 1, teza întâi și alineatul 2 din Legea 90/2003 privind vânzarea spațiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, sunt neconstituționale. Excepția a fost ridicată de municipiului Vulcan, prin primarul Gheorghe Ile, într-un dosar de pe rolului Tribunalului Hunedoara.
Curtea și-a extins controlul și asupra unui articol referitor la București, stabilind că și acesta este neconstituțional.
„Partidele politice pot cumpăra în municipiul București un spațiu pentru organizația municipiului București și câte un spațiu pentru organizațiile fiecărui sector al municipiului București, destinat sediilor acestor organizații, la valoarea de inventar a acestora. Spațiul care urmează a fi astfel cumpărat trebuie să fi fost deținut cu chirie cel puțin trei luni anterior intrării în vigoare a prezentei legi de către partidul politic respectiv”, este articolul declarat ilegal.
Articolele criticate stabilesc că „autoritățile administrației publice locale care dețin în proprietate aceste spații le vor vinde partidelor politice la solicitarea acestora” iar „partidele politice pot cumpăra în fiecare unitate administrativ-teritorială un singur spațiu, destinat sediului acestora, la valoarea de inventar a acestuia”.
CC arată că a mai analizat această problemă, însă era vorba despre vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, cu destinația de cabinete medicale, în 2007, statuând că această prevedere este neconstituțională.
Curtea Constituțională a apreciat că este la fel și în cazul spațiilor pentru partide politice, cu atât mai mult cu cât această normă fixează prețul de vânzare al imobilelor la valoarea de inventar a acestora, care este inferioară prețului de piață, fără a da posibilitatea unităților administrativ-teritoriale de a le înstrăina la un preț ce ar depăși această valoare.
