Opt vîrstnici afectați de diverse boli, instituționalizați în cadrul Centrului de Îngrijire și Asistență Măicănești, au făcut ieri o vizită în Locuința maxim protejată de tip fami-lial „Acasă” din Gugești, care le va deveni domiciliu. Locuința a fost realizată de Filiala de Cruce Roșie Vrancea, în cadrul proiectului cu același nume, derulat în parteneriat cu Primăria Gugești și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului. „Obiectivul general al proiectului constă în dezinstituționalizarea a opt persoane cu handicap, rezidente în cadrul CIA Măicănești, prin dezvoltarea de servicii sociale în conformitate cu prevede-rile Strategiei Naționale pentru protecția, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2006-2013. Am ales ca beneficiari în proiect persoane adulte cu handicap, cu deficiențe funcționale accentuate / severe, instituționalizate pentru că această categorie de beneficiari nu are șanse egale la dezinstituțio-nalizare față de persoanele cu handicap cu abilități ridicate, apte de muncă și capabile de un trai independent”, a declarat Rodica Davidean, directorul Filialei de Cruce Roșie Vrancea. Înainte de vizita la locuința lor, vîrstnicii au fost invitați la o cafea și o prăjitură la sediul instituției de caritate. Ei au povestit că nu mai au familii sau dacă au, acestea … nu se pot ocupa de ei, avînd la rîndul lor probleme. Poveștile lor de viață, extrem de triste, s-au spus pe șoptite… „Nu am familie. Soția a murit, nu mai am pe nimeni… Sînt bolnav și cel mai tare mă doare că nu mai pot picta, pentru că am parkinson… Sper să fie bine acolo unde vom merge”, a spus Alexandru Busuioc, de 70 de ani. Omul e absolvent al Institutului de Artă și a pictat în viața lui aproximativ 120 de biserici, prin mai toate zonele țării. Pe vremea comunismului a fost nevoit să se angajeze grafician la IAS Cotești unde „scriam lozinci, pancarte… Åži noaptea visam «Trăiască…». Din cauza cupolelor unde stăteam agățat, ca să pictez, m-am ales cu o boală pulmonară. Volumul meu respirator este acum de 20%. Dar ce mă necăjește e parkinsonul. Nu am luat nici un medicament pentru asta, că de trei luni n-a venit nici un medic să ne vadă acolo, la Măicănești”, spune bărbatul. El, ca și ceilalți șapte beneficiari ai Locuinței maxim protejate de la Gugești speră însă că odată cu mutarea, și existența lor se va schimba în bine.
