La Sucursala Vrancea a Asociației Naționale a Nevăzătorilor există 600 de volume de cărți tipărite în Braille. Dacă pentru văzători, Biblia este cartea sfîntă ce poate sta pe o noptieră sau într-un sertar, aceeași Biblie, dar scrisă în Braille, ocupă mai bine de trei metri pătrați iar zecile de volume cîntăresc kilograme bune!. Cele 2.600 de persoane cu deficiențe de vedere din Vrancea nu se prea înghesuie însă să citească, iar cei care totuși o fac, preferă cărțile în format audio. Fundația „Cartea Călătoare”, de 11 ani în sprijinul nevăzătorilor Astăzi se împlinesc 11 ani de cînd Fundația „Cartea Călătoare” din Focșani este singurul ONG vrîncean care are ca obiect de activitate faci-litarea accesului nemijlocit la informare, instruire și angajare pentru persoanele cu deficiențe de vedere și creș-terea gradului de integrare socială a acestora, cu ajutorul tehnologiilor moderne de acces. În cei 11 ani de activitate organizația a implementat numeroase proiecte la nivel național, care au reprezentat acțiuni de pionierat. Astfel, Fundația a susținut pri-mele cursuri de instruire în domeniul computerelor prevăzute cu tehnologie asistivă, pentru deficienți de vedere. La cursurile organizate ulterior au participat atît tineri, elevi, profesori din școlile speciale, cît și adulți nevăzători, cu vîrste cuprinse între 25-65 ani. Cursurile acestea au schimbat viața nevăzătorilor din România, ei avînd pentru prima dată acces indepen-dent la informația scrisă și la Internet. Fundația a format instructori în domeniul tehnologiei de acces și mulți dintre participanții la cursurile organizate de fundație au devenit la rîndul lor instructori, oferind asistență continuă nevăzătorilor din regiunile în care locuiesc. La nivel organizațional, „Cartea Călătoare” a creat suporturi de curs folosite astăzi de alți instructori, ca cei din Asociația Nevăzătorilor din România, pentru a cursa din ce în ce mai mulți nevăzători. Prin proiectele sale, a dotat cu computere prevăzute cu tehnologie de acces multe filiale ale Asociației Nevăzătorilor din România și de asemenea, școlile și liceele pentru deficienți de vedere. Tot cu ajutorul acestei fundații, liceele și școlile pentru deficienți de vedere au fost printre primele instituții de educație conectate non stop la Internet, înaintea multor alte licee de renume din țară. Primele cărți în format audio pe CD au fost editate de Fundația „Cartea Călătoare”, iar acum, toate cărțile produse de Asociația Nevăzătorilor din România respectă acest format. A realizat primele filme cu descriere audio pentru nevăzători iar revista „Radar” a fost prima revista audio pe CD pentru persoanele cu deficiențe de vedere, realizată cu contribuția a 10 voluntari orbi, care sînt redactorii revistei. Pentru calitatea muncii lor, aceștia au primit diploma pentru jurnalism în cadrul Galei „Superlativele Tinereții” iar Revista „Radar” a fost nominalizată de două ori la premiul „Dumitru Tinu” al Clubului Român de Presă, în anii 2006, 2007, situîndu-se în primele trei locuri la nivel național, la categoria respectivă. În prezent, prin intermediul proiectului „Biblioteca pentru toți” fundația realizează carte audio, în format Daisy pentru persoanele cu deficiențe de vedere. De asemenea, proiectul a facilitat deschiderea în premieră națională, în cadrul Bibliotecii Județene „Duiliu Zamfirescu” Focșani, a unei secții de carte audio pentru nevăzători. La prima vedere, o carte tipărită în Braille poate părea o carte cu paginile goale. Între două coperți cartonate, pe filele groase de hîrtie specială se înșiruie înțepături de ac pe care nevăzătorii le ating, citind astfel cu vîrful degetelor. Ca să poată fi parcursă, cartea Braille trebuie ținută ori pe masă, ori pe genunchi pentru că este de cîteva ori mai mare și mai grea decît un volum tipărit în mod obișnuit. Cele 600 de volume adunate în rafturile Sucursalei Vrancea a Asociației Naționale a Nevăzătorilor (ANN) au fost rînduite pe un perete întreg, iar Cartea Cărților – Biblia, ocupă numai ea singură vreo două rafturi. „Cărțile ne sînt trimise, pe măsură ce sînt tipărite, de către Asociația Națională. Avem aici cărți de toate genurile, beletristică, carte religioasă, mai avem diverse subiecte pentru concurs, manuale de șah… Dar sînt foarte puțini nevăzători care mai vin să împrumute cărți în Braille. Cei care au învățat Braille, pentru că au exersat, au uitat cu timpul. Iar cei tineri învață foarte repede să lucreze pe calculator și își iau cărți înregistrate…”, spune Elena Smighelinschi, referent în cadrul Sucursalei Vrancea a ANN. Cumva, să fii nevăzător și să dorești să-ți faci o bibliotecă în apartament, așa cum are multă lume, este nu doar incomod, ci de cele mai multe ori imposibil. Åži asta pentru că, de exemplu, un volum de poezii de buzunar, tipărit în Braille, poate ocupa de zece ori mai mult spațiu decît cel tipărit în mod obișnuit. „Revista «Braille» spre exemplu, este foarte subțire, ca orice revistă. Însă un număr al acesteia tipărit în Braille se face în trei volume groase, fiecare de aproximativ 10 centimetri”, explică Elena Smighelinschi. Cel mai elocvent exemplu însă este Biblia pe care majoritatea dintre noi o are în casă. Fie că o păstrăm pe noptieră, fie în vreun sertar sau printre celelalte volume din biblioteca personală, știm că Biblia are locul ei și putem, cu un simplu gest, să o luăm, s-o deschidem și s-o citim ori de cîte ori simțim nevoia. Pentru un orb însă, e mult mai complicat pentru că Biblia scrisă în Braille are, ca dimensiune, mai bine de un metru înălțime și cîntărește kilograme bune! Nici vorbă de pus pe noptieră! Åži firește, nici vorbă de posibilitatea de a citi versetul la care face trimitere cel parcurs deja…pentru că poate fi în alt volum. Ce este alfabetul Braille Cărțile în Braille au dimensiuni mai mari decît cele obișnuite pentru că sînt tipărite pe hîrtie mult mai groasă – și mai grea, are cam 160 grame pe metru pătrat – și care în plus, costă cam o mie de euro tona. Atelierul primei tipografii pentru nevăzători din țara noastră a fost construit și organizat de Dumitru Teodorescu – fost tipograf la ziarul „Universul” care și-a pierdut ve-derea complet, din cauza unei boli – la cererea Reginei Elisabeta, pe data de 9 martie 1910, în incinta azilului pentru orbi „Vatra Luminoasă” din București. Omul a gîndit și inventat o tiparniță specială pentru alfabetul Braille. Alfabetul Braille este un sistem de scriere folosit de cei cu deficiențe de vedere din toată lumea. Literele sînt alcătuite din combinații de puncte în relief, care pot fi detectate cu ajutorul simțului tactil prin folosirea degetelor. Acest alfabet este cea mai economică și mai complexă scriere de pe pămînt. Cu ea pot fi redate litere, semne de punctuație, note muzicale, cifre și semne matematice. Sistemul a fost creat de pedagogul Louis Braille în anul 1824. Din anul 1917, alfabetul Braille a fost definitiv adoptat și în SUA. În 1974, UNESCO a publicat prima sa revistă în Braille pentru nevăzătorii din întreaga lume. Sistemul de scriere în relief pentru persoanele cu deficiențe de vedere, sistem adoptat în lumea întreagă ca „Alfabetul Braille”, constă în gruparea ca într-un joc de domino, a fiecărei litere a acestui alfabet, de la A la Z, inclusiv cifrele și semnele de punctuație, prin puncte. Practic, combinații de puncte în relief care pot fi detectate cu ajutorul simțului tactil prin folosirea degetelor. Sistemul permite crearea unui număr de 63 de combinații posibile ale matricei fundamentale compusă din șase puncte așezate în cadrul unui dreptunghi pe trei rînduri și două coloane. Pentru a atinge un număr cît mai mare de ca-ractere și simboluri reprezentate, sistemul apelează la numeroase aranjamente ale celor 63 de combinații de puncte ale grupului fundamental. Astfel se pot reprezenta semne din diverse alte sisteme cum ar fi cel matematic, logic sau muzical. Sistemul Braille conferă aceluiași aranjament de semne sau combinații de puncte, semnificații multiple. Scrierea Braille se poate realiza cu ajutorul instrumentelor clasice, tăbliță și punctator, cu mașini de scris analoage celor de dactilografiat, sau cu ajutorul imprimantelor Braille. Cuvinte vizualizate cu vîrful degetelor Pentru descifrarea acestui alfabet, nevăzătorii pipăie cu buricele degetelor textele dorite, „vizualizînd” cuvintele. În întreaga lume milioane de oameni folosesc încă acest limbaj zilnic, în încercarea de a face mai ușoară comunicarea cu cei apropiați. Doar în județul Vrancea peste 2.600 de persoane nevăzătoare sau cu deficiențe grave de vedere au deslușit tainele acestui alfabet însă din cauza lipsei de exercițiu dar și a evoluției tehnicii, mulți și-au pierdut antrenamentul. Dacă, cu doar cîțiva ani în urmă, teama unor familii de a nu fi stigmatizate de societate la aflarea veștii că au copii nevăzători le-a făcut să își abandoneze copiii prin orfelinate sau centre speciale, astăzi si-tuația s-a schimbat. Majoritatea persoanelor care suferă de acest handicap locuiesc împreună cu familiile lor, duc o viață normală și ceea ce este cel mai important au acces la cultură datorită acestei scrieri căreia îi datorează o mare parte a fericirii lor. În prezent, există însă tehnologii avansate prin care orice nevăzător poate avea acces neîngrădit la informație.
