O cheamă Ileana. Zicea că-i tocmai din Vrancea! Åži am întîlnit-o săptămîna trecută, cerșind cu băiețelul ei în brațe, în Catedrala „Sfîntul Åžtefan” din Viena. Prezența sa neaoș românească m-a lovit direct în suflet, după ce cercetasem, cu inima plină, dantelăria și vitraliile Catedralei… Pur și simplu, imaginea cerșetoarei cu batic înfășurat pe cap și cu odrasla în brațe, cerînd mila vizitatorilor, nu-și avea locul acolo! Era de neînchipuit! În Viena Regală, în care romantismul, stilul, eleganța, rafinamentul, împlinirea și li-niștea sînt pretutindeni… prezența cerșetoarei compatrioate mi-a tras două palme în suflet! „Hai, dă-mi un ban, că la noi în România nimeni nu ne ajută! M-a lăsat bărbatu’ cu un copil, am numa’ două clase și acasă nu mă angajează nimeni așa că de juma de an am venit aici. Stau cu gazdă la cineva”, mă surprinde! Înseamnă că se cîștigă bine din cerșetorie de-și poate plăti o gazdă în capitala valsului! „Hai, mîncați-aș, dă-mi un ban, că austriecii ăștia cică să mă duc la muncă, în România! Da’ nu-mi dă bani să plătesc autocaru’, nu le-ar mai muri mulți înainte! Hai, dă un ban, nu te zgîrci, că aici mîncarea-i scumpă și tre să hrănesc copilu’”, insistă. A mai cerșit, îmi spune, și pe la guri de metrou, și în metrou… Iar ghidul nostru, distinsa româncă Stella Malits, stabilită în Viena în urmă cu zeci de ani, îmi spune că mai sînt și alți compatrioți cerșetori de-a dreptul agresivi. „Mulți sînt din Banat, cerșesc prin metrou, sînt țigani. Mi s-a întîmplat să asist la o scenă, un cerșetor murdar care văzînd că nu are succes, cu mîna întinsă, spunea: fira-ți ai dracu’, nu dați nimic, hai?!”, a povestit femeia. Nici Ileana nu a făcut excepție de la regulă. Aflînd că sînt de la ziar, și-a înșfăcat copilul, s-a întors cu spatele și a început să înjure. „Scrie, lua-te-ar dracu’ pe tine și tot neamu’ tău și pe tot grupu’ de români care sînteți! Că iei bani pe articol și mie nu vrei să-mi dai, umple-te-ai de sărăcie!”, a izbucnit. Frumusețe impietată de cerșetori Nu știu de ce am crezut că ajungînd la Viena, voi avea parte de atmosfera specifică distincției regale, în care nu doar pașii, ci și privirea nu-ți sînt împiedicate de cerșetori români! Întotdeauna mi-am dorit să fac un popas la Viena poate și pentru că întotdeauna am fost îndrăgostită de palate, prințese, prinți, rochii cu crinoline, de plimbări cu caleașca sau de plutirea în pași de vals, la un bal… Viena este atît de… complicat de frumoasă, este ca o piatră nestemată, a cărei strălucire nu piere niciodată. Ce să caute acolo cerșetorii?! De cum intri în Viena simți ca te afunzi în istorie, te pierzi în trecut și începi să savurezi poveștile. Te transformi încet, încet într-un personaj de basm. Vezi calești trase de cai superbi, care te fac să vrei să fii Cenușăreasă, să te ascunzi în spatele perdeluțelor împreună cu un prinț și să străbați la galop străzile late și curate ale orașului. Să te oprești din cînd în cînd în fața vi-trinelor mari și limpezi, în care parcă te scufunzi. Să faci apoi un popas în centrul orașului și să admiri brazii imenși și sănătoși, împodobiți cu becuri și ghirlande… Åži cînd frigul coboară peste oraș, să te oprești să te încălzești la o cafea vieneză și la o prajitură rafinată cu marțipan. Acolo ai timp să savurezi plăcerea fiecărui moment trecut, să te gîndești la eleganța și rafinamentul vienez, după care îți poți îndrepta pașii spre unul dintre strălucitoarele palate împărătești, unde, fără doar și poate, vei petrece cîteva ore admirînd portrete de împărați și împărătese, prinți și prințese, camere somptuoase, decorate cu marmură și fire de aur și argint, cu mobilier și parchet făcute din cele mai alese lemnuri, candelabre grandioase și mese împodobite cu porțelanuri fine. Pătruns de atmosfera habsburgică demult apusă, vrei apoi să lași în urmă trecutul glorios și să fii din nou ancorat în realitate. Te cuprinde aerul jovial al vienezilor și te lași condus într-una din tavernele vieneze, unde asculți muzica tradițională, în timp ce bei un pahar de vin și mănînci un wurst, după care, la sfîrșitul zilei, te lași fascinat de abundența culorilor și a luminilor ce împodobesc orașul. Viena, însă, nu se termină aici. Viena înseamnă și clădiri sacre – catedrale interminabile, construite în stil gotic și baroc, înseamnă grădini imense cu plante exotice, înseamnă concerte de operă și operetă, sau spectacole de balet, sau chiar baluri, în adevăratul sens al cuvîntului. O croazieră pe Dunăre face foarte ușor trecerea de la trecut la Viena actuală, la Viena modernă, cu clădiri de birouri din sticlă, înalte de zeci de etaje și foarte moderne. Dacă ai văzut o dată Viena, o vei purta mereu în suflet… Dar nu impietată de mojicia cerșetorilor compatrioți, cînd tu nu vrei altceva decît să te plimbi prin ca-pitala valsului și să te simți, pur și simplu, cetățean european!
