rei ani și jumătate de procese, durere pricinuită de moartea soției, suspiciuni de malpraxis și multe întrebări fără răspuns. La toate acestea trebuie să facă față un vrîncean și cele două fiice ale sale. Cu gîndul că o pacientă i-a murit pe masa de operație trăiește și medicul ginecolog care a avut grijă de femeie. Daniela Tulbure, de 31 ani, din Cîmpineanca, a ajuns la spital pe data de 3 ianuarie 2004, acuzînd dureri cumplite, specifice travaliului. Din nefericire, lucrurile nu au decurs așa cum se așteptau soții Tulbure. Imediat ce a dat naștere unei fetițe de toată frumusețea, au apărut complicațiile medicale. După numai cîteva ore, Daniela Tulbure a murit sub privi-rile medicului ginecolog Viorica Pătrașcu. Mircea Cristinel Tulbure, soțul femeii, a rămas stană de piatră cînd a primit cumplita veste, astfel că i-a acuzat pe medici de malpraxis. Din 2004 și pînă în prezent vrînceanul se judecă, pe ruta Tribunalul Vrancea-Tribunalul București, în speranța că judecătorii îi vor face dreptate. „Decesul s-a datorat neglijenței și superficia-lității cu care au acționat cadrele medicale care au urmărit sarcina și au decis efectuarea intervenției chirurgicale. Nu pot înțelege decizia doctorului Viorica Pătrașcu de a efectua intervenția chirurgicală fără a ține cont de rezultatele analizelor pre-levate la internare”, a precizat bărbatul în plîngerea înaintată Procuraturii și Poliției Vrancea. De 3 ani și jumătate, cu sute de mi-lioane de lei cheltuiți pe avocați și deplasări, Cristinel Tulbure vrea să demonstreze că actul me-dical în România, dar mai ales în cazul soției sale, este unul inadecvat acestor timpuri. Lupta pare a fi, însă, una contra morilor de vînt. O operație cu multe complicații ulterioare Medicul Viorica Pătrașcu, cea care a dat declarație zilele trecute în fața judecătorilor vrînceni, spune că și-a făcut meseria așa cum știa mai bine. Doctorița spune că nu se putea amîna extragerea fătului, întrucît acesta putea muri. „La orele 19.00, pacienta a fost dusă în sala de ope-rație, iar intervenția chirurgicală a durat o oră. Intervenția a fost reușită și nu au fost modificări ale parametrilor pacientei. Am extras un făt de 1.700 grame și am constatat că lichidul amniotic nu era limpede, ci avea o compo-ziție și un aspect asemănătoare piureului de mazăre. Acestea erau semne clare ale suferinței fetale anterioare. Pacienta a fost dusă apoi în postoperatorul sălii de naștere, unde a rămas împreună cu soțul ei pînă la orele 23.00. După ceva timp, în jurul orelor 2.30, a avut loc un episod hipertensiv. S-a intervenit medicamentos și s-a reglat tensiunea, dar după 15 minute pacienta a început să acuze o durere în partea dreaptă, sub coaste. După reglarea tensiunii, au urmat 2-3 episoade de vărsături, însă nu era nimic neobișnuit după o cezariană”, a precizat medicul focșănean. Cum starea pacientei continua să se agraveze, doctorul Pătrașcu și șeful secției au decis să „redeschidă” pacienta, pentru a vedea care sînt cauzele durerilor. Aceștia s-au îngrozit de ceea ce au văzut: ficatul pacientei era de cîteva ori mai mare decît unul normal. Din cîte se pare, numărul trombocitelor (celule sangvine care au un rol important în coagularea sîngelui-n.r.) era foarte scăzut. „Cînd am văzut că se simte tot mai rău, m-am consultat cu șeful secției și am decis să intervenim chirurgical. A doua intervenție a avut loc între orele 6.00 și 7.00 ale dimineții de 4 ianuarie. S-a constatat că pacienta avea un ficat enorm, de 5 ori mai mare, afecțiune datorată hipertensiunii. Indiferent de modul în care ar fi decurs nașterea, totul s-ar fi încheiat cu decesul pacientei. Nu se putea interveni sub nici o formă pentru preîntîm-pinarea acestui incident. Cauza decesului a fost insuficiență hepatică supraacută, cu consecința tulburărilor de coagulare, care au vizat un vas important de sînge. Declar, cu mîna pe inimă, că nu am mai întîlnit un astfel de caz în 30 ani de activitate”, a declarat în fața judecătorilor doctorul Pătrașcu. Reclamațiile au curs Cristinel Tulbure a făcut reclamații inclusiv la Mi-nisterul Sănătății și a cerut expertize și contraexpertize la Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici”. Rezultatele nu au fost tocmai cele la care se aștepta. „Am fost reclamată la cel mai înalt for, la Ministerul Sănătății, la Comisia Superioară a Colegiului Medicilor. Nu s-au constatat nici un fel de greșeli din partea noastră, a celor care am operat pacienta. Dacă un for avizat spune așa ceva, de ce nu se poate înțelege?! Mă trezesc noaptea, uneori, și nu mai am somn cînd știu că omul acesta crede că eu sînt vinovată de moartea soției lui. Nici dacă era fata mea sau nepoata nu aș fi putut face mai mult pentru ele”, ne-a spus, cu lacrimi în ochi, doctorul. În schimb, soțul Danielei Tulbure nu crede în concluziile colegilor doctorului vrîncean. În opinia sa, zicala „corb la corb nu-și scoate ochii” se potrivește breslei medicale. „Aș vrea să înființez o asociație a celor care au avut de suferit de pe urma unor greșeli medicale. Sînt mulți care suferă acum, poate nu așa de mult ca mine. Sistemul medical românesc este unul învechit, obișnuit să te amețească prin cuvinte atunci cînd are loc o eroare medicală. Colegiul Medicilor este ales o dată la nu știu cît timp și este normal ca un medic să nu dea o decizie nefavorabilă altuia, pentru că peste cîțiva ani s-ar putea trezi el în aceeași situație. Soția mea, în loc să aibă nivelul trombocitelor la 150.000, așa cum trebuia, avea 25.000. Medicii nu au ținut cont de asta cînd au intrat în operație și de aceea soția mea este acum în pămînt”, a spus Cristinel Tulbure. Dacă fetița de 9 ani și jumătate și-a cunoscut mama, și-i duce dorul așa cum numai un suflet de copil știe, fetița de 3 ani și jumătate nu știe cum arată cea care i-a dat viață. „Am lîngă mine două fetițe: una de 3 ani și jumătate-Delia Elena și alta de 9 ani și jumătate-Silvia Florina. Îmi este nespus de greu să le cresc fără o mamă lîngă ele. Nimeni nu știe cum e și nu aș dori cuiva să meargă cu copiii la cimitir, de 1 sau 8 martie, să îi țină în brațe atunci cînd pun un mărțișor pe crucea mamei lor. Fata mai mare a ajuns la vîrsta în care trebuie să vorbească mai multe cu mama sa, dar nu o are lîngă ea. Ce să-i spun eu atunci cînd mă tot întreabă de ce nu este mama ei lîngă ea?! Este foarte greu, nu greu”, își încheie mărturisirea Cristinel. Instanța de judecată este instituția care trebuie să dea o soluție în acest caz și oricare ar fi decizia, una dintre părți tot va avea de suferit.
