– Nu știm nimic despre discuția pe care Mișu Copaci de la CAS ar fi avut-o cu cîteva persoane, cărora le-ar fi spus nici mai mult, nici mai puțin că el merită o statuie, în mijlocul tîrgului, ținînd cont de cîți bani a adus el în Vrancea de cînd este șef. Nu știm nimic nici despre reacția interlocutorilor săi și nici nu putem spune că au rămas toți cu gura căscată auzindu-l. Noi sîntem siguri că Mișu Copaci nu ar avea asemenea pretenții, mai ales dacă ținem cont că pînă la el nu s-a mai întîmplat niciodată ca directorii de spitale să refuze să semneze contractele pentru furnizarea serviciilor medicale pe motiv că bugetele sînt prea mici. Nu putem să-i credem nici pe cei care susțin că din momentul în care l-a așezat pe micuțul Buda pe marginea biroului Neoset din sediul CAS, lui Mișu Copaci i-ar fi crescut nasul cu circa 2 metri peste nivelul normal. – Nu credem că în documentele aflate la Comisia Județeană de Fond Funciar s-ar aflat atîtea cereri dubioase de retrocedare, încît toți procurorii DNA, în frunte cu Daniel Morar și cu Baschetbalista Luluța ar avea de lucru vreun an de zile pînă să le dea de cap. Se zice că multe dintre dosare, deși incomplete sau bazate pe acte false, ar fi fost transmise, de la comisiile locale, la presiunea subprefectului Dragoș Mircea. Se vorbește că băiatul acesta ar avea un dar special de a-i convinge, pe membrii acestor comisii, în special pe primari și că pentru aceasta ar folosi un limbaj de genul: „Băi nenorocitule, îmi bag … în gura ta de bulangiu, dacă nu rezolvi problema rapid, că omul ăla este prietenul meu și m-am săturat să mă tot f…ă la cap din cauza ta. Dacă nu faci ce îți spun te bag la pușcărie bă nenorocitule.”
