Nicușor Petre, de 36 de ani, din Focșani, este unul din voluntarii cu cele mai vechi ștate din cadrul Filialei de Cruce Roșie Vrancea. De șapte ani, zi de zi, el își dăruiește majoritatea timpului liber acțiunilor de ajutorare a oamenilor aflați în nevoie. Nicușor spune că pur și simplu a simțit chemare pentru asta și, drept urmare, s-a străduit și a reușit să împace toate cele trei aspecte esențiale ale vieții sale : căsnicia, serviciul și voluntariatul. Mai mult, spune că toate acestea sînt, în existența sa, pe primul loc ! Astăzi, toți voluntarii din lume sărbătoresc „Ziua Internațională a Voluntarului”, adică a acelor oameni care se dedică sufletește, dar și materialicește, semenilor aflați în suferință. Despre voluntariat, ca noțiune, majoritatea știm cîte ceva. Despre ceea ce înseamnă însă cu adevărat și ce implică el, cunosc doar persoanele care într-adevăr îl practică. De voluntari este nevoie în orice domeniu, cu precădere în cel social și asta pentru că deseori, o mînă întinsă benevol, la momentul oportun, poate salva o viață. Fără îndoială, oricine a făcut voluntariat fără ca măcar să-și dea seama. Fie că am stat pentru cîteva ore cu copilul prietenilor, fie că am făcut cumpărăturile vecinilor mai în vîrstă, fie că am rupt din timpul nostru pentru a sta de vorbă cu amicii aflați în suferință, am ajutat un coleg la lecții sau am întins o bucată din pîinea noastră celui căruia îi era foame, cu toți am fost, măcar o dată-n viață, voluntari. Cîți știu însă că voluntariatul este practicat, în țările Uniunii Europene, la nivel de sport național? Åži cîți dintre noi ar fi dispuși ca după ce vin de la serviciu, să dea fuga la vreo fundație unde să muncească pe brînci ? În statele civilizate aproape că nu există cetățean care să nu ajute, într-un fel sau altul, beneficiarii ONG-urilor. Copiii sînt obișnuiți încă din școală cu acțiunile de binefacere, iar bunul mers al societăților spre care tindem se dato-rează, în bună măsură, activităților dezinteresate ale voluntarilor. Ca să fii voluntar nu-ți trebuie practic altceva decît să vrei să ajuți. Să fii conștient că munca ta, deseori istovitoare și întotdeauna neremunerată, aduce pînă la urmă bucurie în sufletele și în ogrăzile necăjiților, în casele bolnavilor, în inimile copiilor. Se spune că ge-nerozitatea – nu neapărat materială – este hrana sufletului: să știi să te bucuri cînd dai, nu cînd primești; să știi să asculți, nu doar să auzi; să vezi, nu numai să privești. Într-un cuvînt, să fii voluntar înseamnă să-ți pese așa cum ți-ar plăcea ție să-i pese celui de lîngă tine de persoana ta, dacă tu te-ai afla în nevoie… „Unii au venit și au plecat” Astăzi, voluntarii din lumea întreagă își sărbătoresc ziua. La fel și cei ai Filialei de Cruce Roșie Vrancea, oameni simpli, obișnuiți, care știu să-și dea propriile lipsuri și necazuri la spate ca să le aline pe ale altora. Unul dintre cei mai vechi voluntari ai instituției de caritate vrîncene, Nicușor Petre, spune că a dorit încă din 1992 să devină voluntar, însă de abia cînd Crucea Roșie a renăscut, a reușit. S-a întîmplat în 1999 cînd „am văzut un anunț la ziar, cum că se fac înscrieri pentru surori de Cruce Roșie și am zis să încerc. Am mai încercat o dată, în ’92, cînd era alt director, dar am fost refuzat pe motiv că sînt bărbat. Am absolvit cursul și de atunci am participat la toate acțiunile Filialei. Am ales Crucea Roșie pentru că eu cred că este cea mai veche și serioasă din toate fundațiile”, a declarat Nicușor. Ca să poată fi prezent ori de cîte ori este nevoie, bărbatul – de profesie agent comunitar principal în cadrul Poliției Comunitare Focșani – lucrează numai de noapte. Mai mult, în afară de activitatea zilnică de voluntar, el a găsit timp și pentru a urma cursurile Åžco-lii Postliceale Sanitare „Vasile Alecsandri”, unde este acum în anul doi. Spune că soția lui, cu care s-a căsătorit în urmă cu aproximativ trei ani, a ajuns pînă la urmă să-i înțeleagă pasiunea și i-o acceptă, chiar dacă nu dorește să i-o împărtășească. „Cînd îți place ceva cu adevărat îți dedici tot timpul liber. Cînd este nevoie, te duci chiar dacă uneori nu ai avut timp să te odihnești. De cînd sînt eu voluntar am văzut cum unii au venit și au plecat. N-au rezistat. Ca să rămîi voluntar nu trebuie decît să îți placă ceea ce faci, să-ți placă să lucrezi cu oamenii. În munca asta întîlnești tot felul de oameni și situații. Poate cîteodată intri în case unde nu întîlnești o atmosferă plăcută, case în care este mizerie, miroase, dar trebuie să ne obișnuim cu astea. Cineva trebuie s-o facă și pe asta”, consideră Nicușor. Din experiența acumulată în atîția ani, el spune că fără muncă în echipă nimic n-ar fi posibil. Nu consideră că voluntarii care trudesc sînt ascunși mai mereu în spatele rezultatelor muncii lor, ci dimpotrivă ! „Cînd cineva este ajutat cu ceva de Filiala de Cruce Roșie Vrancea (chiar și cu o informație) nu trebuie să uite că în spatele ajutorului primit se află o întreagă echipă, pornind de la sponsori, care sînt tot voluntari, pînă la cei care aduc ajutoarele în casele beneficia-rilor. Iar în multe dintre acțiunile noastre de informare voluntarii sînt cei care merg și comunică cu oamenii, deci nu este adevărat că sîntem în umbra cuiva”, spune Nicușor. Voluntariatul înseamnă atitudine ! Cîți dintre noi nu ne-am surprins plîngîndu-ne că ceva din lumea în care trăim nu merge bine ? Pe cîți dintre noi nu ne revoltă imaginea copiilor cerșetori, a bătrînilor neputincioși și singuri, a sărăciei, în gene-ral ? De cîte ori nu ne-am minunat aflînd din mass-media despre motivele și efectele abandonului școlar, traficului de ființe umane, lipsei de informare în ceea ce privește educația sanitară, etc, ? Deși trăim cu toții în aceeași lume, doar unii avem curajul să luăm atitudine. Să facem ceva, astfel încît un strop de viață să se schimbe în bine. Să fim voluntari, atît cît ne țin puterile și competențele. Să nu rămînem indiferenți, pînă la urmă, față de propria noatră existență ! Unii sînt de părere că gestul lor de binefacere ar fi neimportant pentru cît de mari și multe sînt nevoile. Să nu uităm însă, că numărătoarea începe cu 1 ! Åži dacă unui singur om din lume îi este mai bine după ce l-am sprijinit, înseamnă că a meritat !
