Hămesiți și dezbrăcați, cei șase copii ai lui Iancu și Ioana Stancu din Ciușlea, comuna Garoafa, își duc zilele în cea mai cruntă mizerie, neglijați total de părinții lor. Mai mult, ca să n-o deranjeze din nobila ocupație a tăiatului frunzelor la cîini, mama și-a legat zilele trecute doi dintre copii, cu sfoară, de piciorul patului! Cu toate că bărbatul ei are leafă de cinci milioane lei, Ioana susține că nu are posibilități să-și hrănească și să-și spele odraslele. Åži, în loc să se pună ea pe muncă, își trimite fetițele de 12 și 11 ani la treabă cu ziua. „Dacă muncim de la 7 dimineața la 7 seara venim cu 200 de mii fiecare. Prășim, săpăm, smulgem buruieni, ce vrea omul. Cu banii cumpărăm mîncare”, a explicat, nevinovată, Săndina, fetița de 11 ani. Nici ea și nici surorile ei de 12 și 8 anișori nu merg la școală. Au fost retrase de mamă, pentru că, spune aceasta, „tot nu se ocupau profesorii de ele” ! Odraslele lui Stancu, din Ciușlea, sînt cunoscute și compătimite de toți consătenii. De cînd au venit pe lume, sărmanii bîntuie, flămînzi și dezbrăcați, pe ulițele satului, în timp ce mama lor își pune zorzoane și-și trece timpul la crîșmă. Cu vreo doi ani în urmă, cotidianul nostru a mai relatat despre nenorocirea acestor copii. La vremea respectivă trăiau în același jeg și promiscuitate. Fetița care are acum opt ani zăcea în pat, scuturată de febră din pricina tăieturii pe care-o avea la unul din picioruș, care se infectase. În urma articolului publicat în cotidianul nostru, Protecția Copilului a dus-o pe micuță la spital ca să primească îngrijirile necesare. În orice caz, între atunci și acum, singura diferență constă în faptul că familia s-a înmulțit… Mezinul familiei, Mihăiță, are doar nouă luni și poți jura că de cînd s-a născut, n-a fost spălat de două ori. La ora cînd reporterii noștri au ajuns la domiciliul familiei, micuțul era singur în odaie, adîncit într-unul din cele două paturi mizerabile. Ceilalți trei frați ai lui, de opt, cinci și patru ani, rătăceau prin ogradă sugîndu-și degetele. Cu părul năclăit, cu pielea soioasă, desculți și cu unghiile negre de jeg, sărăcuții căscau spre noi ochi mari și rotunzi de copii necăjiți. Iar ca tabloul să fie complet, mama lor, Ioana, ședea liniștită pe băncuța de la drum, îmbrăcată în roșu, pieptănată, spălată, cu subțiorile rase și dotată cu lanț, cercei, inele și ceas roz… În casă urină, în curte rahați! Cînd reporterii noștri, însoțiți de referentul social al Primăriei Garoafa și specialiști ai Serviciului de Intervenție în Regim de Urgență i-au ajuns la poartă, pe Ioana nici în cot n-o durea de halul în care îi arătau odrasele. Pe una din treptele casei se puteau vedea vreo două farfurii soioase, cu urme de mămăligă – probabil prînzul din ziua aceea a micilor amărîți. Cum tot nu aveau cu ce să se joace, prichindeii tîrau după ei, cu rîndul, un fir de ață de pescuit găsită cine știe pe unde. Zdrențăroși și negri de mizerie, copiii s-au apropiat prietenoși. Brusc îngrijorată, Ioana s-a grăbit să-și ia mezinul în brațe și să-și adune odraslele pe lîngă ea. „Ce să fac, îi spăl cum pot, că n-am bani de săpun și detergent ! De curat, am făcut curățenie !”, încerca femeia să ne convingă că ce vedem, nu-i adevărat ! În singura odaie locuibilă aerul era de nerespirat. Duhoarea de urină îmbîcsită în pledurile soioase ce acoperă saltelele nenorocite ale paturilor, dîrele de jeg ce împodobesc pereții, ușile mînjite și ferestrele afumate contrastau puternic cu cochetăria femeii. În cealaltă odaie zăceau, aruncate de-a valma, toate hăinuțele primite în timp, de la oamenii din sat și de la Primărie, drept ajutoare pentru prichindei. I s-a dus buhul Ioanei ce face cu ele. Pur și simplu le aruncă, în loc să se spele cînd se murdăresc ! „Bărbatu-meu cîștigă cinci milioane dar avem datorii, că am făcut împrumut la bancă să ne meargă și nouă mai bine. Åži mai avem și la magazin datorii, pentru mîncare. Cu ce să trăim atîtea persoane?”, se justifica Ioana, de parcă pe lume n-ar fi atîția oameni care își duc zilele în curățenie, chiar cu leafa minimă pe economie! Împrumutul pe care l-a făcut însă familia Stancu s-a dus pe apa sîmbetei. În loc să le asigure copiilor condiții minime de existență decentă, cei doi soți și-au luat frigider, fier de călcat și combină muzicală pe care le-au vîndut imediat, iar banii i-au cheltuit. Pe băutură, spun vecinii. Din tot ce-au avut au păstrat doar televizorul color. Dar nu de dragul odraslelor, ci ca să-i treacă Ioanei timpul liber, că are destul… N-o deranjează nici miasmele din casă și nici cele emanate de rahații ce-o înconjoară, pe dinafară. Soții Stancu nu s-au obosit să-și sape baremi o gaură în pămînt, unde să-și facă cu toții nevoile. Åži drept urmare, copiii au învățat să se ușureze pe lîngă pereți, fără să se obosească să se mai și șteargă ! „I-am legat ca să nu fugă-n drum” Zilele trecute, Ioana a decis să le aplice o corecție „părintească” la doi dintre copiii ei, cei de opt și șase anișori. Pur și simplu i-a legat de cîte un picior cu sfoară, pe care a înfășurat-o apoi în jurul piciorului patului. I-a priponit fără nici o milă și recunoaște cu toată dezinvoltura, că a făcut-o… spre binele lor! „Da, i-am legat de pat cu sfoară, că fugeau în drum. Oricum, nu i-am ținut mult timp legați”, spune femeia, afirmînd că tot ea i-a dezlegat. Cei doi copii spun însă altceva. Că au plîns și s-au zbătut în dorința de a scăpa. „Am plîns tare de tot”, zice fetița de opt ani, povestind că frățiorul ei mai mic a reușit să ajungă la un cuțit de pe masă și a tăiat sfoara. Pe Ioana n-o interesează educația copiilor ei. Pe nici unul nu l-a înscris la grădiniță iar pe fetițele cele mai mari le-a retras, după doi-trei ani de învățătură. „Nu se ocupau deloc profesorii de ele”, se justifică femeia. Dar e lesne de înțeles că, decît să primească alocația de 230 mii lei lunar pentru fiecare dintre ele, mai bine a dat pe pustii școala ca să le trimită la muncă, să aducă zilnic cîte 200 de mii ! „Nu ne-am mai dus la școală că nu ne-a mai lăsat mama. Eu aș fi vrut. Acum lucrăm. Soră-mea, Marinela, e la treabă la tăntița. Smulge buruiană. E dusă de la 7 dimineața și dacă stă pînă la 7 seara, tre să-i dea 200 de mii. Åži eu mă duc, am pentru săptămîna viitoare de săpat la cineva, tot cu 200 de mii la zi”, explică Săndina, care la doar 11 ani, are griji de om mare. Ultimatum ! Pusă față în față cu prevederile Legii 272/2004, ce i-au fost aduse la cunoștință de specialiștii Serviciului de Intervenție în Regim de Urgență, Ioana și-a luat angajamentul să renunțe la nesimțire și, pînă lunea viitoare, să facă lună casa și să-și vadă de copii. În caz contrar, nu numai că îi vor fi luați micuții, dar va trebui să și răspundă pentru ce le-a făcut, potrivit legislației în vigoare. Contactat de reporterii noștri, primarul comunei Garoafa, Gheorghe Maghiaru, a declarat că nu crede că Ioana și Iancu se vor pune pe treabă. „Cazul e în atenția noastră de aproximativ doi ani. Le-am făcut vizite repetate, le-am pus mereu în vedere să-și îngrijească copiii. Le-am dat saci întregi cu haine pe care ea le dădea la gunoi! Iancu muncește totuși, iar ea stă în cîrciumă, la băutură și țigară și-și pune copiii să muncească. Astă iarnă, copilele cărau apă desculțe și dezbrăcate și ea bea la cîrciumă ! Le-am văzut cu ochii mei !”, a declarat primarul Maghiaru.
