Învierea este o Revelație, o revărsare a harului, care nu desființează natura ci o transfigurează. Ea dă o nouă existență și o nouă față firii noastre. Dar Învierea, deși este o inițiativă și un act divin, se săvîrșește în noi, cu noi, căci nu Dumnezeu are nevoie să învieze ci noi. Sfintele Paști este praznicul praznicelor și sărbătoarea sărbătorilor, zi în care se cade să fim plini de bucurie duhovnicească. Domnul și Dumnezeul și Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a luminat toate prin învierea Sa. Cerul și pămîntul după cuviință să se veselească, căci lumina Învierii Domnului a umplut de lumină cerul și pămîntul și iadul și pe toți cei ținuți în legăturile morții cu nădejdea învierii, la veșnică veselie i-au adus prin coborîrea Mîntuitorului în iad. Hristos, viața noastră, a pus temelie nouă neamului omenesc prin învierea Sa și a încununat toate minunile preaslăvite făcute de El pe pămînt. Ziua Învierii Domnului este biruința împăcării, surparea războiului, stricarea morții și înfrîngerea diavolului. Astăzi după dreptate ni se cade să repetăm cuvintele profetului Isaia: „Unde-ți este, moarte, biruința ta? Unde-ți este, moarte, boldul tău?”. Hristos a înviat! La ceas de taină, cînd toți credincioșii sînt adunați în sfînta biserică și așteaptă cu încredere și credință Sfînta Liturghie Pascală, un cuvînt ca un strigăt răsună în mijlocul bisericilor: „Veniți de luați lumină! Hristos a Înviat!”. Un cuvînt ce spulberă întunericul, ce răstoarnă o lume! Hristos, Domnul și Dumnezeul nostru a Înviat și prin Învierea Sa înviem și noi! Căci Domnul pentru aceasta a venit pe pămînt, să se jertfească pentru ca omul să fie iarăși ridicat la starea sa cea dintîi, să fie iarăși împăcat cu Dumnezeu. Candela speranței de pe Altarul vieții aprinde făclie după făclie, făcînd lumină din lumină pînă cînd Ziua Învierii se naște din miezul nopții, cînd noaptea se destramă pentru a triumfa împărăția luminii. Lumina care coboară din Cer, de la Părintele Luminilor, scaldă pămîntul în strălucirea-i divină, împrospătînd darul înțelepciunii și pe cel al dragostei. Harul luminează și sfințește. El e lumina care precede Învierea și care întreține și scînteia speranțelor noastre. „Purtînd făcliile în dreptul inimii, făcînd cu mîna dreaptă scut luminii, ieșim afară din noi spre a sparge întunecimea și tăcerea nopții. Învie Hristos și se clatină din temelii puterea iadului, întunericul se risipește și moartea se batjocorește”. De aceea, Învierea Domnului cheamă la înnoirea vieții, la viața cea adevărată. Învierea e invitație la bucuriile nemărginite ale sufletului care pot asigura echilibrul vieții chiar în cazul situațiilor limită. Numai străduindu-ne să ne depășim mereu pe noi înșine, vom reuși să biruim toate piedicile lumii, avînd în față chipul Mîntuitorului, cel care ne-a adresat chemarea: „Îndrăzniți, că Eu am biruit lumea!”. Prin Înviere, Iisus „ne-a trecut din moarte la viață și de pe pămînt la cer”. Învierea reprezintă „lumina care luminează întunericul”. Biruința vieții asupra morții e asigurată de forța deplină a binelui contra răului. Prin jertfă, instrumentul morții devine calea magistrală către viața veșnică: „În acest semn veți învinge”. Omul este purtătorul de lumină, numai el putînd să-i aprecieze importanța și s-o răspîndească neîncetat, pentru a nu-l cuprinde întunericul morii, care-i amenință existența. „Bucurați-vă!” a fost salutul lui Iisus înviat. Nici un motiv de întristare nu-și mai are justificarea în fața marii împliniri pe care a așteptat-o atît de mult lumea. Deci și noi se cuvine să ne bucurăm, împreună cu întreaga lume: căci moartea a fost biruită, iar întunericul s-a risipit! Hristos, Dumnezeu Omul, Hristos prietenul nostru, Hristos Împăratul nostru a Înviat din morți, cu moartea pe moarte călcînd și celor din mormînturi viață dăruindu-le!
