Pentru Claudia Iftimie, de 17 ani, din Adjud, și mama ei, Margareta, fiecare răsărit de soare nu mai înseamnă decît încă o zi de suferință. În fiecare miercuri și sîmbătă, cu noaptea în cap, ele așteaptă iar și iar ambulanța care o duce pe tînără la dializă, la Spitalul „Sfînta Maria” din Iași. „Mă gîndesc de atîtea ori, de ce trebuia ca tocmai eu să fiu bolnavă și alți copii, sănătoși…”, a spus Claudia. Un transplant este singura modalitate de a-i fi redată sănătatea, donator dorește să fie mama ei, însă familia spune că nu are nici un ban necesar în vederea reușitei intervenției chirurgicale. Cine dorește să o ajute pe Claudia să trăiască poate să-i dăruiască orice sumă, la sediul redacției noastre. Mîine, Claudia se va urca din nou în ambulanța care o va duce, pentru dializă, la Spitalul „Sfînta Maria” din Iași. Deși face acest lucru de două ori pe săptămînă încă de anul trecut, din decembrie, încă nu s-a obișnuit și spune că nici nu va putea vreodată să se obișnuiască. „Nu pot să nu mă gîndesc tot timpul de ce trebuia ca tocmai eu să fiu așa bolnavă, în timp ce atîția alți copii sînt sănătoși…”, spune, cu tristețe. Boala i s-a descoperit în urmă cu trei ani cînd, din cauza unor dureri de cap și amețeli, a mers la medic. Nici ea și nici familia sa nu și-au închipuit inițial că poate fi vorba de cu totul altceva decît de o simplă răceală. „La spital la Iași s-a descoperit ce are, după ce i-au făcut toate analizele. Doi ani a făcut tratament, profesorul care o are în evidență a crezut că poate se va rezolva așa. Dar de anul trecut, de pe 3 decembrie, ni s-a spus că este nevoie de dializă”, a povestit Margareta, mama copilei. Claudia este acum elevă în clasa XI-a la Liceul agricol din Adjud. A încercat, pe cît posibil, să frecventeze cursurile regulat și să facă față cerințelor chiar dacă o zi – miercurea – lipsește. „Plec la dializă miercurea și sîmbăta. Ne trezim la două noaptea, mănînc ceva, și asteptăm ambulanța. Mi-e rău mereu și pe drum și în timpul dializei și după aceea. În rest, mă simt destul de bine și pot să merg la școală”, a povestit Claudia. Transplantul, soluția salvatoare De două ori pe săptămînă, timp de patru ore, Claudiei i se curăță sîngele prin dializă. De fiecare dată copilei îi este teamă. Nu de durere, pentru că spune că nu simte așa ceva, ci de starea pe care i-o provoacă această procedură, fără care nu poate să trăiască. „Prima dată simțeam așa, o frică să mă înțepe. Mi se părea că-s prea groase acele, că o să mă doară tare. Apoi mi-au pus fistulă, ca să nu mă înțepe de fiecare dată. Numai că vomit mereu chiar și în timpul dializei și nu este bine. Miercuri, cînd merg din nou la Iași, o să-mi facă o endoscopie să vedem ce este de mă simt atît de rău”, spune Claudia. Faptul că nu a răspuns la tratament și nici dializa nu o suportă foarte bine l-a făcut pe medic să-i spună că doar un transplant i-ar putea rezolva fetei situația. Fără să stea pe gînduri, mama Claudiei precum și fratele mai mare s-au oferit imediat să doneze și urmează acum să facă toate analizele de specialitate care să confirme sau să infirme posibilitatea ca aceștia să fie donatori. „Sînt disperată ! De fiecare dată cînd să plecăm la Iași parcă avem mortul pe masă… M-am hotărît să-i donez eu un rinichi dar am auzit că trebuie bani mulți pentru asta. Acolo la Spitalul «Sfînta Maria» din Iași sînt foarte mulți copii care fac dializă, chiar de numai doi ani. Am tot intrebat, dar nimeni nu spune clar cîți bani trebuie”, spune Margareta. Disperată, femeia a povestit că sumele care se vehiculează pentru asemenea intervenție bat suta de milioane. Iar dacă nu va reuși să strîngă atîția bani, spune că va merge și se va ruga de doctori ca de Dumnezeu, să-i salveze fata. „De cînd cu boala Claudiei am ajuns de nici nu mai știu pe unde merg de supărare. Am mai avut o fată, era studentă în anul doi la medicină și s-a înecat într-un an cînd a fost la mare…”, și-a vărsat amarul biata femeie. Speranța unui viitor Chiar dacă i se pare nedrept că s-a îmbolnăvit atît de grav și cu toate că înțelege că viața sa atîrnă de un fir de păr, Claudia vrea să trăiască. La doar 17 ani, n-a avut timp să se bucure, ca orice adolescent, de frumusețea fiecărei clipe. N-a avut timp nici măcar să-și construiască idealuri în care să creadă și spre care să aspire. Acum, dorește cu toată puterea un singur lucru: să trăiască. Pentru asta, trebuie să se facă sănătoasă. Este visul ei care nu se poate îndeplini decît printr-un transplant. Cine dorește s-o ajute să pășească spre viitor, se poate adresa redacției noastre. Pentru acest copil, fiecare leu donat înseamnă un pas spre vindecare!
