Doi copii în vîrstă de unu și trei ani, din Unirea – Odobești, au ajuns în atenția vecinilor care au semnalat redacției noastre faptul că părinții îi neglijează. Oamenii au spus că Ramona Neța și Ionel L. își țin odraslele mai mult dezbrăcate decît îmbrăcate și că deseori, micuții sînt lăsați singuri acasă. „Problema este că mama lor este gravidă din nou, va naște al treilea copil pe care îl va aduce în aceeași mizerie și îl va crește în aceleași condiții”, a spus un vecin care a dorit să-și păstreze anonimatul. Reporterii „Monitorului” i-au găsit pe cei doi copii într-o cameră mizeră, plină de fum, pe jumătate dezbrăcați. Ei își treceau ziua alături de mama lor care, ce-i drept, se tot odihnea… Uitîndu-te doar peste gardul ogrăzii lui Ionel L., din Unirea, ai putea crede că acolo locuiește un om destul de gospodar. Cît de cît, toate lucrurile sînt puse la locul lor iar cele cîteva găini adunate într-un coteț te duc cu gîndul la faptul că locatarii se îngrijesc să aibă din cînd în cînd cîte un ou. Totuși, casa veche, sărăcăcioasă, cu geamuri murdare, ce se ridică strîmb dincolo de curte îți dă de înțeles că oamenii din ea n-o duc tocmai pe roze… Dar realitatea ce s-a ivit dincolo de ușă a depășit și cele mai negre temeri : în patul stricat, așezat ca singură mobilă între pereții plini de funingine, prin norul de fum, doi copii dezbrăcați de la mijloc în jos aruncau priviri curioase. Ciufuliți, nespălați, amestecați printre așternuturile soioase, cei doi formau un tablou pe cît de sinistru, pe atît de înduioșător. Åžtefana, de un an și șase luni plîngea continuu dupa mamă-sa care venise să ne deschidă, în timp ce frățiorul ei, Alexandru, de trei anișori o studia cu ochi rotunzi, imenși. „Am spălat hainele și de aia sînt copiii dezbrăcați. Am întins rufele pe sîrmă, pînă se usucă n-am ce să fac”, a spus Ramona, mama copiilor. Casa în care locuiesc are doar două odăi. Una mai mică decît alta, una mai afumată ca alta. Pur și simplu, toți pereții sînt înnegriți de fumul gros, ce iese din soba stricată iar de tavane atîrnă în voie, fuioare de funingine. Prin ferestrele murdare cu greu își face loc lumina de afară. Mirosul greu, nedefinit, amestecat cu plînsul fetiței și zăngăneala televizorului cu ecranul încețoșat ar fi îndemnat pe oricine să facă ceva, orice, numai să aducă acolo un pic de lumină ! De curățenie ! O mamă resemnată Ramona, mama copiilor, a povestit reporterilor noștri că se descurcă destul de greu. Că locuiește acolo de șase ani și este mulțumită că cel puțin casa este a bărbatului ei, scutindu-i astfel de chirie. Peste aproximativ trei luni femeia va aduce pe lume al treilea copil dar nu-și face nici un fel de probleme cu privire la mediul în care-l va caza. Poate că în acel moment – pentru că va fi primăvară iar vremea se va încălzi – nou-născutul va putea cel puțin respira mai bine, pentru că nu va mai fi nevoie să se mai facă focul. Å¢inîndu-se cu o mînă de burtă, femeia s-a așezat pe pat lîngă odrasle, povestindu-ne că nevoile sînt multe iar banii, destul de puțini. Nici un cuvînt însă despre lipsa ei de interes cu privire la curățenie… „Soba asta scoate fum”, a explicat, de parcă ăsta era singurul motiv al devălmășelii din odaie. „O ducem destul de greu și nu ne ajută nimeni. Avem doar alocațiile de stat ale copiilor și salariul lui bărbatu-meu, care lucrează la tuburi de oxigen, la Cîmpineanca. Ia cam cinci milioane pe lună, atît. Nu primesc alocație din aia suplimentară, nu știu de ce. Dar ar fi bine să ne facă și nouă dosar pentru asta”, a fost de părere Ramona. La 24 de ani cîți are, femeia pare destul de desprinsă de realitate pentru un om cu responsabilitatea a doi copii, și în curînd trei. Singurul lucru care o îngrijorează, dar nu în mod evident, este datoria de opt milioane lei pe care o au la apă și pe care nu știe de unde și cînd vor avea cum s-o plătească. „Cei de la apă ne-au dat în judecată că să plătim. Åžtiu că a fost deja un proces din ăsta, dar noi nu ne-am dus că n-am avut cum. Vrem să plătim așa, în fiecare lună, adică eșalonat cum se zice, dar să vedem dacă ne aprobă. Că dacă ne taie apa nu știu cum o să ne descurcăm”, a spus Ramona. Copiii nu au nici o vină Vecinii Ramonei sînt de părere că aceasta ar trebui responsabilizată cumva astfel încît să se transforme într-o gospodină care să-și îngrijească odraslele cu responsabilitate. Că aceasta ar trebui să mai pună mîna pe mătură cît e bărbatu-său plecat la muncă, așa încît să scoată la lumină odăile în care trăiesc. În toată această poveste, copiii sînt, ca de obicei, victime inocente. Ei nu știu că părinții sînt cei care au obligația de a-i îngriji. Nu știu decît să tremure de frig, să-și sugă degetele atunci cînd le e foame și să se joace cu ce le pică în mîini, că jucării n-au prea văzut la viața lor. Nenorocirea este că vor deprinde, cu timpul aceleași obiceiuri. Vor fi convinși că a trăi normal înseamnă a trăi în mizerie și că decența existenței în civilizație este apanajul oricui, nu și al lor.
