Locatarii blocului L2 de pe strada Bîrsei, din Focșani, au ajuns în culmea disperării din pricina Georgetei Å¢uțuianu, vecina de la parter, care și-a umplut pur și simplu apartamentul cu gunoaie. Ca și cum nu era de ajuns, femeia a găzduit în locuința ei, devenită veritabilă ghenă, și doi cîini. Din cauza datoriilor care, cumulate, bat suta de milioane lei, Georgeta a fost debranșată de la toate utilitățile. Vecinii săi au ajuns la limita răbdării zilele trecute, cînd o țeavă din apartamentul devenit „mărul discordiei” s-a spart. Oamenii s-au decis ieri să acționeze astfel încît să „stingă” o dată pentru totdeauna focarul de infecție ce le punea în pericol sănătatea. Ieri după-amiază, trecătorii de pe strada Bîrsei au avut de ce să se minuneze : dintr-un apartament de la parter, cîțiva oameni nu mai pridideau să scoată afară maldăre de gunoaie. Atît de multe încît parcă nu se mai terminau ! Odată cu fiecare transport sîrbos, pe ușă și pe ferestrele larg deschise năvălea și duhoarea pe care, cu greu, vecinii au suportat-o atîta timp. În scurt timp, holul blocului s-a umplut de „lucrurile bune” ale locatarei pasionată de gunoaie, iar în fața scării tronau cel puțin două remorci de mizerii. „Dacă ținea un pic de curățenie nu zicea nimeni nimic! Gunoaiele astea sînt numai din sufragerie! Cu greu am convins-o pe proprietară să ne lase să o ajutăm să facă ordine aici. Nici nu aveam loc să intrăm!De abia am putut elibera sufrageria și baia. Mîine poate reușim să scoatem și din cealaltă cameră”, a spus unul dintre vecinii care dădeau o mînă de ajutor la desțelenirea apartamentului cu pricina. Mormanelor puturoase au început să le dea tîrcoale amatorii colorați de chilipiruri. Pînă și ei însă, au renunțat curînd la speranța de a găsi ceva mai acătării. În grămezile scîrboase nu se puteau zări decît cutii de margarină mucegăite, hîrtii mărunțite, sticle goale, zdrențe soioase, pantofi scîlciați, desperechiați, părți dezmembrate ale unor obiecte ce au purtat odată numele de mobilier, farfurii ciobite, furculițe știrbe, jucării mizerabile, ligheane crăpate, slinoase, bureți, resturi alimentare, borcane sparte și tot restul ce nici cu gîndul nu poți gîndi. Pur și simplu este incredibil că Georgeta Å¢uțuianu a mai avut loc să pășească printre atîtea mizerii pe care ani de-a rîndul le-a adunat, cu stoicism, în propria casă! Oarecum desprinsă de realitate, îmbrăcată cu un halat maro pe pieptul căruia prinsese un ac de siguranță și încălțată cu cizme negre, Georgeta privea resemnată la desfășurarea de forțe din jurul său. „Nu s-a întîmplat nimic, s-a spart o țeavă și acum scot tot din casă, că s-au udat”, a spus, frămîntîndu-și mîinile cu degete mărginite de unghii ojate cu roșu aprins – cochetărie surprinzătoare, sau poate reminiscență a unei feminități care a făcut-o să fie fericită odată, demult, cînd lucra la confecția și cînd îi trăia și bărbatul… „Å¢eavă pe dracu’ !”, a izbucnit fiul ei, cu care de altfel și locuiește. „Eu tot am încercat să fac curățenie și ea aducea mereu gunoaie în casă! Ce-a zis, că dacă bagă gunoaie cît mai multe m-aruncă pe mine afară! Mi-e rușine, că mă vede tot Focșaniul!”, spunea, revoltat, fiul de 24 de ani al Georgetei. Ajutorul care n-a venit Vecinii Georgetei spun că aceasta locuiește în blocul cu pricina de peste 30 de ani. Că atîta timp cît i-a trăit bărbatul, au format o familie decentă, normală. Åži că Georgeta s-ar fi îmbolnăvit de nervi în urmă cu mai bine de doi ani, după ce acesta a murit. Tot de pe atunci, femeia a renunțat la serviciu pe motiv de boală, dar fără să-și facă și pensie. A rămas fără nici un venit și astfel au început să se adune și datoriile. Acum, acestea bat suta de milioane: o parte la apă rece, alta la căldură și ultima la lumină. Pentru că nu le-a putut plăti, a fost debranșată de la toate. Înțelegători, vecinii i-au întins o mînă de ajutor. Unul i-a dat un pat, altul o masă și tot așa, ca să poată avea condiții omenești de viață. Cînd au văzut că Georgeta a început să întreacă limita la cărat gunoaie, ba a mai găzduit și doi cîini în apartament, oamenii au făcut sesizare la Sanepid. Degeaba. „Nu stă acasă permanent, pleacă, și de cîte ori a venit Sanepidul nu a putut intra. Ieri am făcut ședință de bloc că nu se mai putea, trebuiau reparate țevile la ea și de abia am putut s-o convingem să ne lase să intrăm. N-am putut intra pînă n-am scos gunoaiele! Noi vrem s-o ajutăm, dacă ne ascultă va fi bine. O înțelegem, i-ar trebui și ei o pensie ceva, dar n-are cine umbla pentru ea și singură nu se descurcă. Dar nici în focarul ăsta de infecție nu se mai putea trăi!”, a spus unul dintre vecini. Gunoaie pînă în tavan În cealaltă cameră, pe care spunea c-o s-o elibereze astăzi, Georgeta zicea că ține „lucrurile bune”. Reporterii noștri nu le-au putut vedea pentru că efectiv, gunoaiele amestecate cu mobilierul dezmembrat umplea pînă la tavan holul dintre odăi. Dar imaginea ce s-a putut vedea odată cu primul pas făcut în apartamentul Georgetei putea concura cu oricare alta din filmele de groază. Pe holul de la intrare, noroite, erau încă împrăștiate resturi de mizerii. Baia s-a ivit ca o grotă, cu pereții negrii, cu podeaua mucegăită, cu țevile sparte și WC-ul învîrtoșat de jeg și cu o cadă inutilă, acoperită cu mizerii. Iar din pereții slinoși ai sufrageriei eliberate de gunoaie izvora pur și simplu apa ! Printre picăturile de condens de pe tavan, zeci și zeci de paianjeni mari și-au făcut culcușul. Iar din parchetul odată omenesc nu a mai rămas decît un soi de podea mocirloasă. O casă ca o groapă de gunoi, o tavernă fără termen de comparație… Ce s-a putut întîmpla de această femeie a ajuns să coboare de la înălțimea demnității omenești în subsolul insalubru al dezmoșteniților sorții…? „Mi-a fost greu să cresc singură doi copii. Necazurile s-au adunat. N-am pensie, n-am nimic, deși am făcut vreo 25 de ani în cîmpul muncii. Datoriile s-au adunat, dar nu am vrut să-mi știe nimeni necazul. Sînt bolnavă, am psihicul la pămînt…”, a mărturisit, încet, Georgeta. La 52 de ani, trăiește paradoxal, între a face curat în casele altora și a căra gunoaie în propria casă… Pînă la urmă, nu e decît o biată femeie ce are nevoie de ajutor. Vecinii au înțeles asta și cît au putut, au încercat s-o ajute. Rămîne ca instituțiile abilitate ale statului să ducă treaba la capăt. Obținerea unei pensii, un control medical, poate chiar un tratament adecvat, poate că o va face pe protagonista acestui articol să conștientizeze mai bine, realitatea în care trăiește.
