Ministrul Relației cu Parlamentul, Bogdan Olteanu, a ieșit la rampă pentru a anunța o nouă decizie a Coaliției de guvernare în asediul față de fotoliile celor doi președinți. Dacă senatorii și deputații PSD nu-i predau pe Năstase și pe Văcăroiu în termen de 15 zile, Guvernul va emite o Ordonanță de urgență prin care președinții PSD ai Consiliilor Județene ar putea fi schimbați cu majoritate simplă. O oștire asediază de mai mult timp, neputincioasă, o cetate bine ferecată, de pe crenelurile căreia apărătorii aruncă în cei de jos cu smoală, cu bolovani și cu șobolani morți. Oștirea vrea să obțină pe capii cetății. Oștirea e însă tot mai descurajată de acest asediu îndelungat, care o ține departe de casă. Disperați, mai marii oștirii se gîndesc la un șantaj. Amenință că-i vor măcelări pe cei căzuți prizonieri dacă nu li se dau capii cetății. Va ține șantajul? Nici vorbă. Cei din cetate sunt conștienți că o cedare la șantaj ar fi începutul sfîrșitului pentru însăși cetatea asediată. Păstrînd proporțiile, cam așa e amenințarea vînturată de Bogdan Olteanu. Cînd ministrul Relației cu Parlamentul a lansat această amenințare, am crezut că e doar un purtător de cuvînt al unei inițiative decise de alții. După ce Traian Băsescu și Călin Popescu Tăriceanu au respins categoric, la Brașov, ideea schimbării președinților de Consilii Județene în timpul mandatului, Bogdan Olteanu a reiterat teza. De unde se poate trage concluzia că schimbarea lui Adrian Năstase a devenit un stindard de luptă personală al lui Bogdan Olteanu. Ministrul Relației cu Parlamentul e unul dintre tinerii politicieni cu un posibil viitor în România. Un viitor ce s-ar putea întuneca dacă el nu-și va da seama cît mai repede de capcana în care a intrat acceptînd să fie propus pentru postul de președinte al Camerei Deputaților. Mai întîi că ar fi trebuit să se aștepte acest post să se elibereze și după aceea să fie desemnat succesorul. S-a petrecut însă invers. Deși postul nu era liber, Bogdan Olteanu a fost desemnat drept candidat. Åži cum de vreo lună și ceva postul de președinte rămîne mai departe ocupat, Bogdan Olteanu umblă prin Bucureștii politici mai rău decît Ion Fără de Å¢ară. Toată lumea îi zice, domnul președinte, deși el e președinte virtual, asemenea unei autostrăzi pe Internet. În al doilea rînd, după ce l-au desemnat, ai lui îl tot împing în față cu declarații și gesturi belicoase împotriva deputaților PSD. Impresia, puternica impresie e de țigan căruia stăpînul unui eleșteu i-a zis că poate să pescuiască de acum încolo cît îi poftește inima. Cu o singură condiție: să-și rezolve singur problema ursului care stă pe mal și nu lasă pe nimeni. Făcînd declarații după declarații în chestiunea schimbării lui Adrian Năstase, mergînd la Comisii pentru a controla loialitatea colegilor, Bogdan Olteanu creează penibila impresie a unuia care moare să-și ia cît mai repede tortul în primire.
