Pentru cei mai vîrstnici dintre români și nu numai, ziua de 23 august are o semnificație aparte. Ani de-a rîndul, înainte de 1989, în această zi s-a sărbătorit ceea ce istoricii comuniști au numit „întoarcerea armelor împotriva Germaniei Fasciste”, ziua în care, în 1944 a căzut regimul Antonescu. Mulți dintre noi, care am prins perioada de dictatură comunistă ne mai amintim paradele care aveau loc cu acest prilej, cînd toată lumea, cu mic cu mare, era scoasă la defilare. De 23 august, în Piața Unirii din Focșani se instala o tribună de la înaltul căreia liderii locali ai Partidului Comunist treceau în revistă parada. Sărbătoarea de 23 august era deschisă de discursul primului secretar al județului. Alături de acesta în tribună se aflau secretarii respensabili cu propaganda, cu sectorul economic, și organizatoric, precum și secretarul Comitetului Central al Partidului Comunist Român de la București, responsabil de județul Vrancea. Pînă la finele anului 1989, cînd regimul dictatorului Nicolae Ceaușescu a fost înlăturat de la putere, ziua de 23 august era dedicată Partidului Comunist Român. La Focșani, manifestările legate de acest eveniment se desfășurau începînd de dimineață, de la orele 8.00 și pînă spre după-amiază. Bulevardul era frumos aranjat cu flori și tot felul, iar demostrațiile de întindeau de la intersecția străzilor Anghel Saligny (fostă Leningrad n.r.) pînă la Ceasul Rău. Totul era foarte bine organizat și pus la punct. În Piața Unirii aveau loc demontrații ale oamenilor muncii din Å¢ara Vrancei, muncitori, țărani și cărturari, „oameni ai frumuseții și împlinirii socialiste”. La tribuna oficială era prezent prim-secretarul Comitetului Județean al PCR, președintele Consiliului Popular Județean, membri ai birourilor comitetelor județene de partid, ai comitetelor executive ale consiliilor populare, activiști de partid și de stat, directori de întreprinderi și instituții, reprezentanți ai organizațiilor de masă și obștești, veterani de război etc. Parada era deschisă de o coloană a gărzilor patriotice, „oameni ai muncii din întreprinderi și instituțiile municipiului, creatori și în același timp apărători ai bunurilor materiale, ai cuceririlor revoluționare”. Într-o aliniere perfectă în pas de defilare, formațiunile de gărzi patriotice treceau prin fața conducerii de partid și de stat și raportau realizările la planul de producție și desăvîrșirea pregătirii politice și militare. Luptătorii de la ISEH, CPL și de la alte întreprinderi economice ale municipiului, aliniați în coloane impunătoare, „detașamente de nădejde” ale clasei muncitoare defilau prin fața tribunei oficiale, în uniforme scoase proaspăt de la naftalină. Urma formațiunile de apărare civilă, componenți ai grupelor de Cruce Roșie, elevii din detașamentele de pregătire a tineretului pentru apărarea patriei, precum și cele de stegari. După acestea urmau carele împodobite ale întreprinderilor din municipiu și ale agricultorilor. Onoarea de a deschide demonstrația muncitorilor revenea „puternicului și harnicului colectiv de muncă” de la Înteprinderea de Scule și Elemente Hidraulice Focșani, distins cu înaltul titlu „Erou al Muncii Socialiste”. Apoi, încolonați în spatele unui impresionant car alegoric, pe care erau așezate produse și panouri ilustrative defilau și muncitorii Întreprinderii de Confecții. Securiștii și milițieni în civil vegheau la buna desfășurare a sărbătorii Pe parcursul manifestărilor, defilarea era supravegheată îndeaproape de milițeni și securiști îmbrăcați civil. Aproape nimic nu le scăpa din ochi securiștilor care vegheau la desfășurarea manifestației. Drept urmare, pe măsură ce se apropiau de tribuna oficială defilanții trebuiau să scandeze diverse sloganuri prin care să-și arate adeziunea față de Partidul Comunist și conducătorii săi: „Ceaușescu-România!”, „Ceaușescu și poporul!”. Pe această cale ei își exprimau „hotărîrea de a urma neabătuți partidul, pe marele său strateg, în opera de edificare socialistă și comunistă a patriei”. „Stima noastră și mîndria, Ceaușescu-România!”, erau cuvintele înflăcărate rostite din adîncul inimii de muncitorii de la Întreprinderea de Vase Emailate, alături de colegii lor de la CPL, IFET, IJTL sau de la Întreprinderea Metalurgică. În 1989, de 23 august la Focșani, în Piața Unirii au răsunat pentru ultima dată versurile: „În august douăzeci și trei/Măreață zi de sărbătoare/Urmînd partidul comunist/Poporul s-a unit în luptă/Pentru al țării liber soare/Poporul țării muncitor/Åži-a spus voința de ne-nfrînt/În augustul biruitor/Åži-a scris pe piatra de hotar/Cuvîntul demn vizionar/Al românescului pămînt:/Încrederea în comunism/În crederea în viitor!”. Un loc aparte la defilările de 23 august îl aveau cei care lucrau în agricultura de stat și cooperatistă. Ziua de 23 august era declarată liberă, astfel că, după defilare, lumea mergea la iarbă verde, la mici și bere. Marea demonstrație se termina în Piața Unirii în jurul orelor 12.30, în acordurile muzicii militare și scandările: „Trăiască 23 August-marea sărbătoare a poporului român!”.
