Moștenită de la bunici, vioara ce reprezintă o copie după un instrument al inegalabilului lutier italian Antonio Stradivari, constituie pentru actualul stăpîn, Cătălin Topor, de 32 de ani, din Focșani, un obiect de artă dar în același timp și o eventuală sursă de venit. Cu toate că pentru el vioara are valoare sentimentală, dorește să o vîndă motiv pentru care a dat anunț la rubrica de mică publicitate: „Vînd vioară inscripționată Stradivarius, an 1700, stare perfectă, cutie”. Vioara nu a fost încă expertizată de un specialist, dar posesorul ei susține că este o copie realizată în urmă cu peste 300 de ani pe care s-a hotărît s-o vîndă cu 1500 de euro. Chiar dacă este doar o copie a celebrelor Stradivarius, vioara scoasă la vînzare prin mica publicitate poartă cu ea o întreagă poveste. O poveste de dragoste care a ars demult în două suflete, nesortite pereche: ea, o tînără și frumoasă româncă – el, soldat german aruncat, alături de ceilalți camarazi, în nenorocita vîltoare a războiului. Cît s-au iubit, se poate doar presupune… Dar durerea despărțirii celor doi îndrăgostiți va răzbate cu siguranță peste timpuri, la fiecare trecere a arcușului peste corzile prețioasei viori – cadoul lui de trist adio, pentru ea… De atunci au trecut ani. Viața și-a urmat cursul. Iar tînăra din spatele vremilor, acum bunică, a dăruit mărturia fostei iubiri nepotului său. A dăruit-o din dragoste pentru el sau poate din dorința de a mai auzi o dată sunetul unui amor pierdut, neîmplinit și fără vîrstă… „Din cîte mi-a povestit bunica din partea mamei, în timpul celui de-al doilea război mondial, cînd era tînără, a cunoscut un soldat german. Se pare că s-au îndrăgostit și atunci cînd s-au despărțit soldatul i-a dăruit vioara. Bunica a păstrat-o cu atenție, iar cînd a văzut în mine un posibil muzician, mi-a dăruit-o”, spune Cătălin. De unde să fi știut copilul de atunci că vioara care l-a ajutat să cocheteze cu muzica este, de fapt, de două ori prețioasă..? Cu timpul însă, povestea delicatului instrument a ajuns la inima sa, iar valoarea ei i-a fost istorisită de membrii familiei. Acum este sigur că este fericitul posesor al unui obiect prețios și, cu toate că-i vine greu să se despartă de el, este nevoit să-l vîndă. „Îmi pare rău să mă despart de ea, dar am nevoie de bani „, explică bărbatul. „Vioara a fost făcută în anul 1700” Prin cele două „S”-uri ale viorii se poate vedea inscripția ce vrea să-i ateste valoarea: „Antonius Stradivarius Cremonenfis faciebat anno 1700”. De fapt, este vorba de o copie a viorilor inegalabilului lutier, care are totuși prețiozitatea sa. Specialiștii spun că de fapt, copiile vestitelor viori au început să se fabrice la un secol după ce Stradivari a trecut în neființă. Primii care au încercat să egaleze sunetele de neimitat ale minunatelor instrumente au fost lutierii Imperiului austro-ungar. Iar cele mai recente încercări au fost făcute în Cehoslovacia și datează din anii 60-70. Singura vioară cu certitudine Stradivarius din România este, actualmente, în posesia lui Mădălin Voicu. Cu toate acestea, copiile rîvnitelor instrumente sînt la rîndul lor valoroase. Cătălin spune că pînă acum, vioara pe care dorește s-o vîndă nu a fost văzută de un expert, dar că valoarea i-a fost estimată „vizual” de cunoscători în domeniu. „Åžtiu foarte sigur că ceea ce posed eu este un lucru de valoare. De asemenea, știu că în București există un loc unde se face expertiza, dar eu cred în ceea ce mi-au confirmat cunoscătorii în domeniu care au văzut-o. Refuz să mai scot din buzunar 100 sau 200 de euro, plus bani pentru un drum la București ca să mi se confirme ceea ce știu deja. Este un obiect de artă cu o vechime de 300 de ani, un instrument muzical de calitate pe care prefer să îl vînd la mine acasă și nu să-l las pe mîna oricui”, a explicat Cătălin. Dacă ar fi să ne amintim felul în care vioara a ajuns în familia bărbatului, am putea presupune că este una dintre primele copii realizate în Imperiul Austro-Ungar. Eventualul cumpărător însă va putea afla însă cu siguranță cît de vechi este grațiosul instrument, apelînd la specialiști. Cătălin susține că s-a interesat care este prețul de piață al acestor copii și a aflat că se vînd cu sume cuprinse între 500 și 3000 de euro. „Eu am decis s-o vînd cu 1500 de euro. Vioara are valoare sentimentală pentru mine dar din nevoie de bani, trebuie s-o vînd. Cînd eram mai mic m-am folosit de ea, aveam cît de cît talent la muzică însă acum, ce să fac? M-aș bucura dacă s-ar găsi un cumpărător care s-o prețuiască, un om de artă sau chiar un muzician, dar în același timp n-aș vrea să mă despart de ea”, spune Cătălin. „Messia” – vioara perfectă Antonio Stradivari, părintele viorii perfecte, s-a născut în 1649, la Cremona, Italia. A fost unul dintre ucenicii lui Nicolo Amati, fabricant de violine, pînă în anul 1680, cînd și-a făcut propriul atelier și a început să modifice design-ul instrumentelor muzicale create de Amati. În scurt timp, Antonio Stradivari a reușit să inoveze, prin modificări parțiale (la început marginile, apoi corpul și ulterior corzile instrumentelor muzicale) viorile considerate astăzi perfecte atît din punct de vedere muzical, cît și stilistic. Marele Stradivari a trecut în neființă după ce a creat 1100 de instrumente: violine, viori, harpe și chitare. Deși se estimează că în lume ar exista 1000 de viori, care tind să se apropie de perfecțiunea creată de Stradivari, nimeni nu a reușit să contureze formula descoperită de italian, care să dea tonul perfect instrumentelor făcute de el. Pînă în momenul de față, din totalul de 1100 de obiecte de artă aparținînd lui Stradivarius, 650 sînt obiecte de muzeu. Asupra celorlalte tronează misterul… Vioara ce-i poartă numele are gravat în interior, asemenea tuturor instrumentelor confecționate de el, inscripția „Antonius Stradiuvarius Cremonenfis”, precum și anul confecționării. Un instrument original ar putea valora, la o licitație internațională, între 500 de mii și un milion de euro. Spre exemplu, o vioară ce poartă numele celebrului lutier a fost vîndută de Casa Christie’s pentru 2.032.000 dolari, dublul sumei de la care a pornit licitația. Această sumă, plătită pentru vioara denumită „Lady Tennant”, este recordul de licitație pentru orice instrument muzical și de departe mai mare decît orice sumă plătită pentru o vioară a lutierului din Cremona. Specialiștii s-au străduit secole de-a rîndul să descopere în ce constă secretul rezonanței perfecte a instrumentelor muzicale create de Stradivari. Multă vreme s-a crezut că lacurile speciale folosite în tratarea lemnului au dat acea strălucire divină sunetului lor. Noua teorie, lansată de specialiști în datarea vîrstei arborilor și în climatologie, susține însă că lemnul dezvoltă proprietăți acustice deosebite cînd copacii cresc și se dezvoltă într-o perioadă îndelungată cu ierni lungi și veri reci. Adică, există o strînsă relație între calitatea instrumentului, lemnul copacilor din care a fost făcut și clima în care au crescut aceștia. Specialiștii apreciază că „mica eră glaciară” care a cuprins Europa de la mijlocul anilor 1400 pîna la mijlocul anilor 1800 a încetinit creșterea arborilor și a produs acel soi de molid cu lemnul deosebit de dens, din care Antonio Stradivari și alți faimoși lutieri italieni din secolul al XVII- lea au făurit minunatele lor viori, a căror sonoritate a rămas pînă astazi, de neegalat. În acea era glaciară au fost atinse cele mai reci temperaturi timp de 70 de ani, între 1645 si 1715. Stradivari s-a născut cu un an înainte să înceapă acea perioadă și a produs cele mai valoroase dintre instrumentele sale cînd aceasta s-a încheiat. A fost ceea ce s-a numit „perioada sa de aur” (1700-1720). Cea mai venerată vioară Stradivarius a fost numită, cu siguranță nu întîmplător, „Messia”.
