Vorba cîntecului din copilărie: Podul de piatră s-a dărîmat / A venit apa și l-a luat. Podul de la Mărăcineni, de la ieșirea din Buzău, n-a fost luat de ape. S-a înclinat nițel sub dezastrul ultimelor inundații. Suficient însă ca el să nu mai poată fi frecventat nici pietonal. Nu trebuie să fii cine știe ce specialist ca să-ți dai seama ce înseamnă scoterea acestui pod din circulație. Călătorind spre Focșani te impresiona numărul uriaș de tiruri. Drumul european 85 nu e doar o arteră modernizată, apropiindu-se de standardele unei autostrăzi. E și principalul și singurul mijloc de transport de mărfuri dintr-o parte într-alta a țării. Într-o economie de piață, fie și doar așa-zisă, fiecare kilometru în plus de drum făcut de un tir înseamnă pierderi. Pierderi pe care proprietarul, dacă nu le poate introduce în preț, le poate acoperi doar reducîndu-și activitatea. Clătinarea podului de la Mărăcineni a obligat transportul de marfă dintre Valahia și Moldova la un ocol incredibil. Autovehiculele de tonaj ușor – de la automobile pînă la microbuze – trebuie să facă și ele un ocol. Timp pierdut, nervi cheltuiți, dar mai ales pagube economice. Pe drumul european 85 circulă nu numai persoane cu chef de hoinăreală. Circulă și – dar mai ales – oameni care au treabă. O astfel de tăiere a țării în două ar fi trebuit să pună în stare de alarmă întreg guvernul României. Din clipa cînd podul de la Mărăcineni a dat semne de cedare, premierul Călin Popescu Tăriceanu trebuia să-i convoace pe responsabili și pe specialiști pentru a gîndi deja măsurile în eventualitatea că podul va ceda. Așa procedează un comandant de oști. Iar în situații de criză, precum cea provocată de inundații, premierul României e un comandant de oști. Călin Popescu Tăriceanu n-a dat semne că l-ar îngrijora criza podului de la Mărăcineni. N-a dat semne de neliniște nici Ministrul Transporturilor. Acesta a sosit la fața locului abia a doua zi. Constatînd situația, demnitarul a binevoit să spună că e nevoie de un credit la Banca Europeană pentru a reface podul. Altfel zis, e nevoie de cîțiva ani. Pînă vin banii, pînă se găsește firma, pînă începe lucrul… Va trece un ciclu electoral și podul tot nu va fi gata. Cît despre soluția imediată, domnul ministru a promis că se va adresa ministrul apărării pentru a se construi un pod de pontoane. Chestiune de bun simț. În România funcționează telefonia fixă și mobilă. Gheorghe Dobre află telefonic adevărul că podul a cedat. Åži-l putea ruga pe ministrulApărării să-l însoțească. La rîndu-i, ministrulApărării putea să ia măsurile pentru ca podul de pontoane să înceapă a fi așezat peste rîu. Nu s-a întîmplat nimic din toate acestea. Ministrul transporturilor s-a întors la București. Iar cîntecelul din copilărie poate fi interpretat mai departe: Vom face altul / Pe rîu în jos / Altul mai falnic / Åži mai frumos. Din nefericire, nu mai suntem demult copii.
