Confruntate cu siesta de weekend a evenimentelor, televiziunile au luat o declarație ambiguă a lui Mircea Geoană la un post obscur de radio și au făcut din ea pretextul unei întrebări vădit dramatice: Revoluție sau reformă în PSD? Chestionați, liderii PSD au răspuns că nu poate fi vorba în aceste zile de o Revoluție în partid. Nici n-aveau cum să răspundă altfel. Mulți dintre ei conduc ședințele organizațiilor județene în care, de regulă, sunt confirmați conducătorii de pînă acum. Sunt jurnaliști care s-au exprimat critic față de felul în care se desfășoară conferințele județene ale PSD. Unii din motive de sinceritate. Alții din motive de slugărnicire a actualei Puteri. Åži unii și alții nu s-au dat în lături din a profeți sfîrșitul PSD dacă Revoluția sugerată de către Mircea Geoană nu va avea loc. Să fie aceste profeții axiome? Am serioase îndoieli. Denunțarea PSD, pe motiv că n-a folosit Conferințele Județene pentru a se înnoi din temelii nu ține cont de specificul vieții politice din România. Revoluția despre care se vorbește -cea de jos în sus- n-a fost traversată de nici un partid postdecembrist. Partidul Democrat, cel adus drept argument pentru eficiența electorală a schimbării din temelii, n-a fost terenul nici unei Revoluții de acest fel. În acest partid a avut loc o schimbare la nivelul președintelui. O înlocuire a lui Petre Roman cu Traian Băsescu. Datele acestei schimbări ne arată că n-a fost vorba de o Revoluție de jos în sus. Ca jurnalist participant la Reuniunea Națională care l-a propulsat drept lider pe Traian Băsescu știu că totul a fost o comedie. Petre Roman pierduse șefia cu mult timp înainte, debarcat de către baronii partidului. Prezența sa la Reuniunea Națională își are explicația doar în incapacitatea politicianului român de a se retrage la timp. Manevra de culise a lui Traian Băsescu a fost posibilă, deoarece Partidul Democrat era, ca și acum, de altfel, un partid de buzunar. Ajuns lider, o persoană poate promova Revoluția de sus în jos. La fel s-au petrecut lucrurile și în PNL și în PPRM. Formațiuni avînd personalități doar la centru, aceste partide pot fi schimbate în chip revoluționar o dată cu schimbarea liderului suprem. Alta e situația PSD. Fostul partid de guvernămînt rămîne partidul cu cele mai multe personalități pe plan local. Spre deosebire de toate celelalte partide din România, între centru și organizațiile județene e un echilibru temeinic. La PD, la PNL, a fost destul de simplu celor de la București să schimbe pe liderii locali. Imensa lor majoritate au fost și sunt personaje fără prea mare importanță. Pentru PSD, oricît de revoluționari ar fi cei de la centru, e practic imposibil să dicteze organizațiilor județene dominate de personalități. Nu numai pentru că în fruntea multora se află lideri care beneficiază de notorietate la nivel național, dar și pentru că, grație alegerilor din 2004, în multe organizații județene sunt parlamentari. Concluzie limpede: în PSD e imposibilă o Revoluție. Nici de jos în sus, deoarece e un partid românesc, nici de sus în jos, deoarece e un partid de mase. Pe scena noastră politică PSD face figură de imperiu. Din cîte se știe, imperiile nu se reformează. Imperiile se sparg. Va avea PSD soarta imperiilor demonstrînd că-n România sunt viabile doar partidele de cadre? Un răspuns ni-l pot da doar alegerile. Anticipate sau la termen.
