De la instalarea noii puteri, Traian Băsescu și ministrul de Externe n-au obosit a ne vorbi de Noua Politică Externă a României. Din frînturile puse la dispoziția noastră, a muritorilor plătitori de impozite, s-a putut desluși că Noua Politică Externă se dorea a fi total diferită de cea dusă în ultimii 15 ani de doi președinți și de mai mulți miniștri de Externe. În ce-a constat Vechea Politică Externă? În urmărirea crîncenă, fără răgaz, a admiterii României în lumea occidentală. Un proces deloc ușor. Å¢ară ortodoxă, lăsată de Ceaușescu la cota zero a prestigiului, după ce o ridicase la cote unice în istoria sa, România a fost una din oile negre ale fostului lagăr socialist. Mult timp, românii au fost convinși că înțelegeri mai presus de ei îi condamnaseră să rămînă dacă nu în zona de influență a Moscovei, măcar în zona gri, dintre Moscova și Bruxelles. Grație muncii statornice a tuturor guvernelor și președinților, România a intrat în NATO și a încheiat negocierile pentru admiterea în Uniunea Europeană. Se putea spune, la finele lui decembrie 2004, că România nu mai avea de ce să-și facă griji? Firește că nu. Era de la sine înțeles că pînă nu ne vom vedea admiși, se pot întîmpla multe care să ne amîne aderarea. Orice politician matur trebuie să ia în calcul acest lucru. Åži, în consecință, să continue politica externă dusă în ultimii 15 ani. Traian Băsescu a considerat cu de la sine putere că România nu mai are de ce să-și facă griji pentru ea. Trebuie să-și facă griji pentru Georgia, Armenia, Turkmenistan. Istoria n-a stat însă cu mîinile în sîn. Pe fondul confruntării de putere dintre Parlamentul European și Comisia Europeană, Parlamentul condiționează avizul dat semnării Tratatului cu țara noastră de posibilitatea ca el să-și spună cuvîntul în declanșarea clauzei de salvgardare. După ce va ajunge la acest compromis (de fapt, Parlamentul European vrea să se amîne semnarea), atunci vom fi la discreția a tot felul de europarlamentari ce vor avea mereu de bombănit. Åži astfel, Traian Băsescu a descoperit că e Președintele României și nu al Georgiei.
