„Monitorul de Vrancea” vă prezintă astăzi, a doua parte din declarația lui Ion Iliescu făcută la ședința Biroului Executiv Central al PSD. Iliescu critică încercarea de „lichidare a moștenirii politice a Revoluției Române” și amintește că „nu domnul Traian Băsescu a descoperit importanța spațiului geopolitic al Mării Negre”. În altă ordine de idei, fondatorul PSD se opune criteriului regional de organizare a partidului, care „ar da frîu liber manifestării egoismelor locale”, dar consideră necesară „susținerea eficientă și permanentă a primarilor, viceprimarilor, președinților și vicepreședinților de consilii județene, a consilierilor locali ai partidului”. Pe lîngă „lupta împotriva corupției” s-au redeschis, totodată, fronturi mai vechi ale campaniei ostile din partea adversarilor noștri politici: punerea în discuție a Revoluției Române, cu teza „confiscării Revoluției” și încercarea de culpabilizare tocmai a celor care și-au asumat principalele răspunderi și riscuri în momentele de maximă tensiune, de confuzii și confruntări pentru dezmembrarea vechiului sistem și pentru construirea primelor structuri provizorii ale statului democrat român: CFSN și CPUN. Mai recent, unii s-au pronunțat chiar și pentru oprirea înălțării Monumentului Revoluției în centrul Capitalei, al cărui amplasament a fost sfințit de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în prezența celor doi Președinți, cel care își încheia mandatul și cel nou ales. Concomitent, asistăm la reluarea temei mineriadelor, văzute ca unică expresie a violenței în societatea românească, puse pe seama puterii politice de atunci, reprezentată de FSN, omițîndu-se conștient și permanent faptul că nu minerii au introdus violența în viața noastră politică, ci alții. Despre aceste subiecte vom vorbi cu alt prilej, pentru că analiza celor 15 ani parcurși de la Revoluție merită o atenție mai mare din partea PSD. Este clar că se dorește lichidarea moștenirii politice a Revoluției Române, chiar cu riscul punerii în discuție a statului de drept, a democrației, a drepturilor și libertăților cetățenești, și înlocuirea lor cu o nouă ordine morală, care și-ar găsi reflectarea în așa-zisa „Revoluție Portocalie”, sau al doilea val de transformări din Estul Europei. Această abordare prezintă, printre altele, și un altfel de risc : scoaterea României din contextul favorabil al apartenenței ei la zona geopolitică stabilă a Europei Centrale și situarea în zona incertă și turbulentă a unei Europe de Est, centrată pe regiunea adiacentă Mării Negre. PSD are nevoie de o concurență a ideilor și proiectelor politice De altfel, se omite faptul că nu domnul Traian Băsescu a descoperit importanța spațiului geopolitic al Mării Negre. Încă din 1992, la inițiativa Turciei și a României s-a organizat primul summit al țărilor din spațiul Mării Negre, dezvoltîndu-se de atunci forme multiple de cooperare economică, financiară, parlamentară, universitară, în acest spațiu, cît și cooperarea în spațiul central sud-european. „Lupta împotriva corupției” și atacurile împotriva lui Ion Iliescu sînt principalele instrumente pe care adversarii noștri politici le folosesc și le vor folosi împotriva PSD, și ele au ca scop fragmentarea și, în final, disoluția lui. Este cu atît mai regretabil și condamnabil faptul că oameni din interiorul partidului lansează teze asemănătoare sau preiau temele de atac ale adversarilor noștri și le folosesc pentru slăbirea PSD. Între nevoia de unitate de acțiune și nevoia de restructurare organizatorică și de reformare a programului și discursului politic ale PSD nu există nici o contradicție, cîtă vreme se acționează cu bună-credință. Democrația de partid nu înseamnă doar pluralitatea opiniilor și libera lor exprimare, ci și responsabilitatea demersului critic și asumarea consecințelor acțiunilor fiecăruia dintre noi. Concurența în interiorul unui partid trebuie să fie una a proiectelor, nu una a liderilor, din unica dorință de a dispune de putere de decizie, pentru a-și promova și satisface interese personale și de grup. PSD nu are nevoie de o concurență internă pentru putere, de dragul puterii, ci de o concurență a ideilor și proiectelor politice, subsumate valorilor social-democrate moderne. În documentul organizațiilor PSD din Transilvania și din Banat se afirmă, pe lîngă multe idei valabile, că PSD nu are o problemă de lideri. Mă văd obligat să îi contrazic. PSD are o problemă de lideri, în măsura în care nu reușește în suficientă măsură să recruteze, să formeze și să promoveze noi generații de lideri, atît la nivel central, cît mai ales la nivel local. Promovarea este cel mai adesea rodul întîmplării, al unor decizii și opțiuni subiective, nu există o consecvență în aplicarea criteriilor de recrutare, în urmărirea performanțelor personale, a capacității viitorilor lideri de a interacționa cu membrii și simpatizanții partidului, cu societatea civilă. Promovarea tinerilor, prin introducerea unui stagiu minim în PSD A existat și există o tensiune puternică în partid între cei care au făcut o alegere în deplină cunoștință de cauză, și-au planificat o carieră politică în interiorul partidului, și între cei care au aderat în mod oportunist la partid și au obținut peste noapte funcții de conducere la nivel local și central. Această tensiune explică multe fenomene negative care s-au manifestat în anul electoral 2004, inclusiv lipsa de combativitate și demobilizarea multor membri și simpatizanți ai partidului. Ea trebuie să-și găsească rezolvarea în cadrul statutar, inclusiv prin introducerea unui stagiu minim în partid pentru cei care doresc să ocupe funcții de conducere de la nivel local pînă la nivel central. Această prevedere nu poate să devină o barieră pentru afirmarea tinerilor în partid, de aceea ea trebuie să fie graduală și flexibilă, însă nu mai avem dreptul să asistăm pasivi la acte arbitrare de promovare a unor lideri care nu reprezintă pe nimeni în partid, dar care susțin pe unul sau altul dintre cei care compun grupurile de interese din partid. Unele promovări de acest fel sînt și rodul unei confuzii, care vine din credința că o organizație politică poate fi condusă cu instrumentele și după principiile managementului economic sau administrativ. Se manifestă o viziune corporatistă în privința structurării și acțiunii partidului, care duce la o funcționare asemănătoare domeniilor feudale, iar „baronii locali” sînt expresia acestei viziuni. PSD trebuie să depășească această viziune despre organizarea și conducerea sa, dacă vrea să se democratizeze și să ofere șanse de exprimare tuturor curentelor de opinie din interiorul său și tuturor celor care au ceva de spus. Este, totodată, urgentă nevoie de o redimensionare a structurilor de conducere ale partidului, pentru reducerea verigilor ierarhice, dinamizarea comunicării pe orizontală și pe verticală, creșterea capacității de reacție, atît în raporturile cu actuala putere, cît și cele cu organizațiile și membrii PSD. PSD trebuie să susțină primarii și președinții Consiliilor Județene Criteriul principal al acestei restructurări organizaționale trebuie să-l constituie adecvarea ei la principalele misiuni ale PSD, ca partid de opoziție: critica guvernării, formularea proiectelor alternative la demersurile coaliției aflate la guvernare, ofensiva pentru apărarea democrației, întărirea identității, fizionomiei de partid social-democrat, prin structurarea și promovarea unui model social românesc, în acord cu principiile social-democrate și în concordanță cu modelul social european, simplificarea funcționării partidului, debirocratizarea lui, recuperarea publicului urban, a muncitorilor industriali, a celui tînăr și a celui intelectual, susținerea eficientă și permanentă a primarilor, viceprimarilor, președinților și vicepreședinților de consilii județene, a consilierilor locali ai partidului, introducerea unor noi forme de democrație directă, de genul consultărilor sistematice și alegerilor interne, în partid, descentralizarea deciziei, concomitent cu întărirea monitorizării centrale și a comunicării, pentru asigurarea coerenței mesajului politic și acțiunii partidului. Referitor la acest din urmă obiectiv, doresc să fac un comentariu pe marginea unor propuneri care se referă, practic, la regionalizarea partidului. Criteriul regional de organizare a PSD, dacă ar fi adoptat, s-ar constitui într-o aprobare explicită a regionalizării politico-administrative a României, care ar putea prezenta pericolul accentuării liniilor de fractură dintre diversele zone ale țării și ar da frîu liber manifestării egoismelor locale. Am criticat tezele lui Sabin Gherman; am condamnat, pe bună dreptate, tendințele ruperii Ardealului de celelalte regiuni istorice ale României și de București. Este, oare, cazul acum, să fie încurajate și susținute de oameni din interiorul PSD?! În plus, n-am face decît sa introducem o verigă intermediară între centru și organizațiile locale și județene, adică un plus de birocrație!
